Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri"
Nu se plateste taxa, nici de stationare, nici de oprire.

marți, 26 aprilie 2016

Din pasiune pentru zambete!

De cand ma stiu am adorat sa ma joc cu cei mici. Intotdeauna mi-am imaginat ca mereu voi lucra in acest domeniu, legat de copii. Nu a fost asa, insa am cochetat uneori cu aceasta parte. Acum sunt chiar entertainerul personal al fiicei mele. Am invatat sa fiu copil, sa rad din orice, sa ma prostesc, sa creez povesti, sa ma transform, sa ma costumez in diferite personaje. Am invatat sa fac haz de necaz. Ca atunci cand un copil aluneca, cade sigur nu trebuie sa te miri sau sa exclami pe acea voce timorata ca ceva s-ar fi intamplat, mai ales daca e vorba de o cazatura fara urmari fizice.
Imi placea sa visez de fiecare data cand imi incercam si eu norocul pe la extragerilor loto, ca voi avea propria mea echipa care sa distreze copiii! Da, ma vad chiar imbracata in clovn sau in alte personaje mult mai cunoscute vremurilor noastre, cum e Minnie Mouse. Visul meu e sa fiu copil in fiecare zi! Nu doar sa-mi mentin sufletul tanar, ci chiar sa devin partenerul de distractie a celor mici.
Ar fi cu siguranta cei mai bine bani investiti! Stii de ce? Pentru ca ar fi cel mai placut job din lume! Platit si in zambete, rasete, fete suprinse in cel mai placut mod!
Nu exista bucurie mai mare decat sa te gandesti ca si azi te vei prostii la propriu, fara ca cineva sa-ti atraga atentia. Adica, te distrezi, ii distrezi si pe cei din jur si vei fi recompensat in cele mai placute moduri.

Si sunt convinsa ca succesul nu va fi doar la nivelul celor mici, ci si a adultilor care sigur se vor bucura ca se pot prostii la propriu, ca e permis, si ca alaturi de copii lor pot sa se joace, fara limite. Trebuie sa recunoastem, si noi adultii avem nevoie de deconectare, avem nevoie sa fim copii, sa ne bucuram de tot!
Recunosc,cand sunt cu fiica mea, doar noi doua,departe de ochii lumii ador sa ma prostesc, sa fac fete haioase, fara sa ma gandesc ca cineva va spune" ia, uite si la asta ce comportament neadecvat are pentru varsta ei". Nu conteaza varsta, conteaza sa fim mereu copii in adancul sufletului!
Fiica mea va fi sigur cea mai bucuroasa sa o vada des pe Minnie Mouse, sa-l vada pe Mickey Mouse si tot prietenii din Clubul Lui Mickey Mouse.
Ei bine, un costum cu Minnie depaseste 300 de lei.
Sursa: http://www.fabricademagie.ro/Costum-Minnie-Mouse-adulti.html

Si arata de poveste! Da, la costum mai punem si papuceii lui Minnie. Care se incadreaza cam la 100 de lei. Deci 450 de lei si arat ca Minnie. :) Acum sa fac un calcul: angajati imi trebuie vreo 5, plus baloanele specifice petrecerilor, plus costumele, bani pentru carburant ca sa ajungem acolo unde trebuie sa oferim zambete, un spatiu unde sa dam petreceri pentru cei care nu au spatiu necesar sa incapem noi, invitatii, copiii...ajung sigur la 10.000 de lei!

Am auzit ca la Provident se investe in pasiune. Nu doar ca se investe financiar, dar si cu suflet si se dau si sfaturi. Uite aici: https://www.provident.ro/dincolodeimprumut!


Stii ce e foarte tare? Nu doar ca vei munci cu pasiune, pentru tine, dar o data ce ai primit imprumutul de la Provident poti castiga si tot felul de premii saptamanal in bani!
Gata planurile?

miercuri, 20 aprilie 2016

Prostia continua!

Sunt extrem de furioasa! Furioasa ca nimic nu s-a schimbat de-a lungul anilor. Totul e la fel sau mai rau ca acum 3 ani. O prietena de-a mea a nascut la maternitatea Stanca din Cluj-Napoca. A nascut vineri, insa fiind piticul ei a avut probleme la nastere, despre care prefer sa nu discut, a fost tinut sub observatie, iar prietena mea nu si-a putut alapta piticul pana ieri. Emotii mari si din partea mea, pentru ca ma bucuram ca uite ca urmeaza sa se intample ceva magic, mai ales ca eu tot insist pe partea cu alaptarea. Ei bine, a fost magic: a reusit sa-si alapteze piticul. Urma ca si masa urmatoare sa fie tot de la sanul mamei, tot acolo la neonatologie. I-a dat sa pape dintr-un san si evident, piticul a adormit. Asa cum se intampla cu toti bebelusii, care simt caldura si linistea mamei. Ei bine, nu. Asistentele au intervenit rapid, l-au pus pe cantar, sa sspuna ca nu a supt destul, l-au trezit si i-au administrat doza de lapte praf. Wtf??? Eu nu inteleg ceva: de ce naiba ai trezi un copil care a supt cand i-a trebuit? Nici un copil nu adoarme flamand! Asta e clar! 
Ei bine, si cand am nascut eu asistentele rapid veneau cu aceeasi solutie, daca cel mic plangea: sigur nu e satul! In ce tara traim! Un copil nu are voie sa planga, sa se exprime. Nu, el musai trebuie sa planga de foame. Nu poate plange pentru ca poate e prea mare agitatie in jurul lui, ca mereu e un du-te vino prin saloane? Nu, ele le stiu pe toate. Ele nu stiu nimic. Sunt niste habarniste, care nu am inteles de ce promoveaza cresterea cu laptele praf. Probabil ca in spatele acestei situatii, e sigur un scop, evident financiar. Si evident ca prietena mea le-a impins bani si atentii. Ca in Romania altfel nu se poate. E vorba de copii, despre bebelusi! Despre ce vorbim? Vorbim despre un sistem in care lucreaza oameni care nu au ce cauta acolo, care nu sunt devotati, dar nu ajuta cu nimic, doar incurca.
E trist ca mamele sunt descurajate sa nu alapteze, ca doar rapid ii vari pe gat nui copil o sticluta de lapte praf. E simplu. In cateva minute e gata operatiunea. Ca da, am mai auzit-o si din pacate o aud des: pana la urma tot creste!
Pai da, dar nu conteaza cum creste? Adica, tu ai chef sa mananci de fiecare data la fel de mult? Nu cred. Plus ca bebelusii au nevoie de atentia, siguranta mamei. Sanul inseamna mai mult decat mancare! Asistentele nu au cum sa inteleaga, ca am impresia ca sunt tampite! Ele au impresia ca daca lucreaza in sistem si dau doza de lapte praf stiu totul. Sunt habarniste!
Chiar sunt furioasa ca se intampla lucrurile in acest sens! Mamele sunt descurajate total de catre sistem! Asta e cel mai trist!

luni, 18 aprilie 2016

Batranii si nesimtirea...

Vineri am avut parte de multe momente cand imi venea sa explodez. Am coborat din autobuz si am pelcat spre troleu. Ca sa ajunga acasa trebuie sa schimb doua mijloace de transport in comun. Vad ca vine troleul si ma asez frumos langa usa, insa in asa fel incat sa las loc celor care coboara. Dar ce zici ca apare o baba nesimtita, se baga in fata mea si se urca in troleu, desi erau oameni care coborau. Evient ca si-a luat viteza ca sa fie prima pe scaun. Nu au jena si sunt lipsiti de orice educatie batranii din Cluj. Sunt de o nesimtire asa de mare, incat sa vezi ce s-a mai intamplat in aceeasi zi. Ma urc in troleu pana la urma, dupa ce exclam un "Doamne Fereste!" tare sa ma auda batrana. Nici nu i-a pasat. Si-a vazut de drum. Imi gasesc un loc in troleu, cu castile in urechi, cu un gust amar dupa o noua experienta cu batranii si apoi vad o batrana care vorbeste cu o fetita. Asa la vreo 7 ani, poate chiar 6 ani, statea pe scaun, in fata ei statea pe scaun bunicul ei. Vad ca fetita dialogheaza cumva stingherita cu batrana. Vad ca mai mult raspunde la intrebari. Si apoi vad ca se ridica de pe scaun. Atunci am oprit muzica in casti si am auzit atat ca a azis batrana: " apai eu sunt operata la picioare".
Stii ce a facur de fapt batrana? A ridicat fetita de pe scaun, desi in autobuz mai in spate mai erau locuri libere. Evident ca batrana a venit cu texte demne de scarba din partea mea. Eu nu doresc rau la oameni, dar la femeia asta chiar i-am dorit. Sa vad atata nesimtire...
Mi-am mai zis inca o data ca eu nu voi ceda locul la batrani in autobuz de acum incolo niciodata, doar la copii, femei insarcinate. In rest, sa stea in picioare toti batranii astia nesimtiti, sa astepte alt troleu, sa stea pe acasa. Chiar nu ma intereseaza. Ideea e ca oamenii acestia nu merita respect.
Mi s-a intamplat de nu stiu cate ori sa stau cu fetita mea in brate, pentru ca acesti batrani, perfect sanatosi stateau si se uitau la noi, fara sa se ridice de pe scaun. 
Pentru mine acesti batrani nu merita nici respectul, nici locul meu in autobuze/trolee si nici nu le vor avea vreodata!

luni, 4 aprilie 2016

Acum 3 ani aflam ca o sa am o fetita :)

Facebook-ul mi-a reamintit ca acum 3 ani aflam ca o sa am o fetita. :) Deja 3 ani... ce a zburat timpul. Parca mai ieri ma gandeam la momentul in care urma sa-mi strang puiul de om in brate, parca mai ieri visam si ma bucuram de fiecare miscare a piticei mele in burtica.
In 3 ani viata mea s-a schimbat colosal de mult! Am invatat sa ma bucur de fiecare moment, de tot. Am devenit mai obosita, m-am obisnuit cu mai putine ore de somn, insa m-am umplut de o multime de momente frumoase,de amintiri minunate!
Sotul meu e tare: "Aura iti dai seama ca fiica noastra chiar vorbeste?" Da, chiar vorbeste foarte bine. Are 2 ani si 7 luni si peste 8 zile, 2 ani si 8 luni insa vorbeste extrem de corect si cunoaste multe cuvinte si stie sa le foloseasca in contextele potrivite.
Ieri a fost asa de dulce pitica ca a primit o ciocolata de la o vecina, seara cand am venit de la plimbare si i-am zis ca o desfacem dupa ce ne spalam pe maine. La care ea : "mama, sa nu ma plostesti". :)) Am ras cu lacrimi. Adevarul e ca stie sa ma suprinda.