Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri"
Nu se plateste taxa, nici de stationare, nici de oprire.

sâmbătă, 31 decembrie 2016

Bye bye 2016....welcome 2017!

A trecut Craciunul...nu stiu, dar nu l-am simtit ca in alti ani. Vine Revelionul si parca tot nu simt ca e final de an. :) E cu siguranta pentru mine o continuare frumoasa in 2017 pe care am inceput-o din 2016. Mi-am schimbat jobul si ma simt asa de bine ca am facut-o! Am iubit radioul, il iubesc, dar nu mi-l mai doresc zi de zi in viata mea. Il vreau doar ca pe o amintire, din pacate, nu a fost intotdeauna placuta, dar eu tin minte intotdeauna doar partile frumoase.
Am muncit pentru acest nou inceput si muncesc in continuare. Sunt si zile cand sunt obosita, cand m-am saturat de oameni, dar muzica din casti si oamenii de langa mine, care sunt aceiasi si la job, ma fac sa uit de nesimtitii ceilalti. :)
Ce-mi doresc pentru 2017? Imi doresc continuarea frumoasa pe care am inceput-o in 2016, imi doresc sanatate, imi doresc sa ma bucur de tot, sa nu ratez nici o sansa de a zambi si sa fiu eu cea care am cunoscut-o acum multa vreme. :)
Tu ce-ti doresti pentru anul ce sta sa inceapa?


duminică, 4 decembrie 2016

Aventurile continua! :)

E o adevarata placere sa ai copii! Si cine nu are, sa-si faca, dar la propriu! Uneori cred ca ar fi trebuit sa o am pe Nico mai devreme, ca sa am mai mult energie pentru ea. Nu inteleg de ce ma tot intreaba lumea pe cand al doilea, mai ales cei care inca nici nu au facut un copil. Le tot spun ca eu mi-am indeplinit misiunea stabilita, ii las pe altii sa se aventureze. Evident ca cei care o zic, de multe ori o zic asa din invidie. Cum sa zic, e greu sa lasi distractia deoparte si sa te gandesti ca nu mai esti tu si nevoile tale in centrul universului. Nu mai poti sa iesi cand vrei tu. Nu ca nu ai putea, ca o bona sau o bunica gasesti, problema e ca nu o sa mai vrei, eu asa am fost cel putin. Tot uit ca eu sunt ceva specie pe cale de disparitie. Pentru ca intotdeauna am pus confortul fetitei mele, inaintea iesirile si a relaxarii mele. Pana la urma cam asta inseamna sa fii parinte cu adevarat! Nu fac eu pe super eroul, nici nu ma cred cea mai buna, doar fac ce inseamna cu adevarat "mama". Ma rog, trecand peste acest subiect, hai sa-ti spun cateva chestii amuzante legate de Nico, minunea din viata mea.
Statea noi in pat, noi 3, si ne pregateam sa dormim pe amiaza, noi adultii am fi adormit imediat ce inchideam ochii, nu si cei mici, care atunci au mereu multe de povestit, care atunci isi aduc aminte cate mai au de spus, cate mai au de cantat. Asa se face ca Nico s-a obisnuit sa doarma cu usa de la camera inchisa, asta dupa cateva luni de galagie de la vecinii care si-au modernizat apartamentul. Ei bine, de data aceasta usa de la camera era deschisa. La care Nico il roaga pe Adi sa inchida usa. Adi ii spune la Nico ca si ea poate sa inchida usa. Aici incepe actoria de 3 ani si 3 luni.
( Nico) - Tati, eu nu pot sa inchid ca ma doare genunchiul si nu pot sa ma duc.
( Adi) - Bine, lasa ca o inchid eu, tu pune capul jos pe perna si culca-te.
(Nico care era in genunchi in pat, se prinde cu ambele manunte de cap si spune genial) - Tati, nu pot ca ioi, ioi...asa de tare ma doare capul.
Am ras vreo 30 de minute, apoi cumva ne-am si culcat. 
Hai sa-ti spun o alta poveste. Am venit eu de la job, am luat-o pe Nico de la gradi, am ajuns acasa si aveam chef de un pahar de vin. Stateam eu asa in bucatarie cu un pahar rece de vin langa mine. In bucatarie era si Nico si mama mea, care venise sa stea cu Nico in ziua aceeea, pt ca cea mica a fost in vacanta. La care Nico: 
- Mami, vreau si eu un pic de vin.  ( Evident cat sa-i ajunga pe limba, ca doar daca mama servete, ea de ce nu?!)
( Eu ) -- Nico nu se poate pentru ca esti bolnava.
( Nico cu un raspuns genial, si de data aceasta) - Poate tu esti bolnava. :)))
Amandoua suntem racite. Eu nu mai scap de raceala de vreo 2 luni. Pe cand nu mai imi curge nasul, ma doare gatul, apoi tusesc, apoi iar imi curge nasul si tot asa. Imediat sarbatoresc doua luni de cand sunt tot cu nasul in batiste, tot cu pumnul de medicamente. Am inceput sa cred ca raceala/gripa e parte din viata mea. Parca e ceva cu care am inceput sa ma obisnuiesc sa traiesc. Evident ca nu e deloc placut, pentru ca nu ma pot odihni si mai mereu ma simt lesinata, dar nu ma las. :)
Si da, apropo de Nico, expresia "ma bulesc" e in top. :)) 
" Vica hai ca te las, ma duc sa ma bulesc la brad!" :)) cea mai noua replica.


marți, 29 noiembrie 2016

... e chiar bine sa butonezi laptopul!

Stii cum sunt eu cand prind laptopul? Ca un copil scapat de sub observatie :)) Nici nu stiu ce sa fac si cum sa fac cat mai multe. Am deschis laptopul de vreo jumatate de ora, cat timp doarme cea mica, si nu stiam la ce sa ma uit prima data. Asa se face ca le-am deschis pe toate. :)) Da-i cu youtube-ul, da-i cu tune-in-ul, deschide blogul! Nici nu stiam ce sa scriu pe blog, atatea cuvinte aveam in minte. In fiecare zi se intampla multe lucruri frumoase in viata mea. Evident ca sunt si momente enervante, dar despre acelea, alta data. Azi sunt bucuroasa pentru ca la anul merg la Untold!!! Am incercat si eu in zadar vineri sa cumpar bilete, dar in cateva minute imi aparea sold-out, desi tot incercam plata cu cardul, numarandu-ma printre cei preinregistrati. Ma bucur ca totusi cei de la Untold s-au tinut de promisiune, iar noi, cei care am avut probleme am primit un nou mail care ne trimite catre linkul de cumparare. Si, yeee!! Merg la Untold!!! Anul acesta nu am fost. Am tot zis lasa ca o sa cumpar biletele, apoi s-au tot scumpit, am zis ca e prea mult, apoi as fi dat oricat sa merg la Armin si nu mi s-a aratat. Anul viitor il astept pe Armin cu urechile deschise si cu energia mea!
In rest, astept weekendul cand eu si Nico ne sarbatorim anticipat. :) Ea de ziua numelui, eu de...ziua mea. Maine job, joi liber, vineri job si weekend liber, ca asa e cand lucrezi pentru tine, mai poti si sa fentezi. :)
Anul acesta mi-am schimbat jobul: lucrez pentru mine. Puteam sa o fac de anul trecut, de cand afacerea e pe rol, insa nu a fost nevoie de mine in mod special. De anul acesta,da, iar eu ma bucur ca am luat aceasta decizie. E drept ca sunt zile cand imi vine sa bat o multime de oameni, ca asa e cand lucrezi cu oamenii, dar ma pot bucura si de relaxare in urechi, ma trag singura de urechi si uite asa. :)
Astept cu mare drag Craciunul, astept pentru ca pitica mea e fascinanta de tot ce inseamna mos, cadouri, zapada.
Si asa pe final, o piesa care m-a prins la secunda. :)


marți, 22 noiembrie 2016

Halal mame!

De o saptamana sunt prizionera unor virusi care m-au tinut in pat cateva zile bune. Atat de bolnava cred ca nu am mai fost de mai bine de 10 ani. A fost ingrozitor. Nu am putut sa-mi inghit nici macar saliva din cauza amigdalelor. Ei bine,inainte dr acest eveniment groaznic, m-am mirat cum pot sa fie anumite mame chiar in halul acesta. Despre ce vorbesc? Ei bine, la gradinita la Nico s-a stabilit ca o data pe luna fiecar familie sa duca cate un pachet de servetele umede si un pachet de servetele uscate. Stiu, urmeaza sa mearga Nico si cu hartia igienica in buzunar. Ei bine, eu cea mai uituca persoana din lume imi aduceam aminte la fiecare inceput de luna sa duc rezerva mea de necesitati pentru cei mici. De doua saptamani am aflat intamplator ca anumite mame au hotarat ca mai bine sa strangem bani, cica lunar,ca sa se cumpere servetelele cu pricina. Evident ca am intrebat si eu cine a hotarat si de ce nu au fost consultati toti parintii. Explicatia lor a fost atat de hilara precum exprimarile lor agramatice, care nu stiu ce e aceea cratima,virgula, habar n-au cand se folosesc doi de "e" sau cand e litera "e" urmata de litera "i". Efectiv am ramas masca sa aflu ca pentru ele e dificil aceasta operatiune. Cum naiba sa uiti asa ceva pentru copilul tau? Daca le spui ca sunt denaturate si ca nu te-ar mira daca si-ar uita copiii la gradinita ar sari de 20 de metri. Apai, doamnelor cu asemenea raspunsuri nu va suparati daca va numesc cretine. Sigur nu uita de programarea la epilare, la unghii tehnice si la coafor. Sigur stiu si cand au programari la salon si pentru luna ianuarie. Evident ca am intrebat ca orice normal de ce avem nevoie de o noua regula, cand totusi cea care era in vigoare functiona, chiar si pentru mine, cel mai uituc om din lume. Rapuns nu au avut sa-mi ofere. Asa se face ca pe mine chiar nu ma intereseaza regula lor, iar eu merg pe regula mea. Sa ne mai miram ca cei mici au comportamente iesite din comun? Cu asemenea exemple nici nu se poate altfel.
Poate ca lecitina le va ajuta pe distinsele doamne sa-si aduca aminte de responsabilitati.

vineri, 11 noiembrie 2016

Number one:"ma bulesc"!

Fiica mea e o adevarata actrita! De cateva zile imita un personaj vazut la televizor, cred ca de...2 ori. E vorba de Gina din emisiunea "In puii mei". Si incepe fiica mea sa vorbesc exact ca ea, asa rar, sa-si miste ochii si ce urmeaza e cat se poate de tare "...ma bulesc". :)) Deci, am ras cu lacrimi. :)) E incredibila cat de bine imita un personaj vazut de 2 ori la televizor. Am tot cautat pe youtube, putin ce-i drept, replici ale Ginei din emsiunea "In puii mei" si nu am descoperit ce inseamna de fapt acest "ma bulesc" al piticei mele. :))
Asa a ramas o vorba de-a noastra in familie " ma bulesc". :)) De fiecare data cand vrem sa radem, mai ales seara inainte de culcare, Nico se apuca sa se "buleasca". :)) Si urmeaza un ras cu lacrimi, de nu-mi somnul nu mai vine. 
Acest "ma bulesc"  nu e prima enigma din vocabularul piticei mele. Inca mai am enigme si care cred ca asa vor ramane. :)) Oricum, incetul cu incetul cam toat cuvintele stalcite au fost reproduse corect de la "puguin", la " catacadac", pe romaneste "cotcodac" :)) Uneori parca mi-e dor de strigatul gainii si de puguini. :)
Dar de departe in top, conduce "ma bulesc". Si daca tot e weekend...sa ne bulim cu totii. :))


sâmbătă, 5 noiembrie 2016

Mosii astia! Tot cu treaba :))

Perioada aceasta m-a cuprins si pe mine, inainte ca marile magazine sa se pregateasca intens de perioada cea mai draga mie: sarbatoarea Craciunului. Ei bine, aseara nu stiu ce mi-a venit mie, poate inspiratia, poate frigul, habar n-am, cert este ca m-am apucat sa-i spun inainte de culcare ca atunci cand impodobim bradul si vine si zapada, vine si Mos Craciun. Si o dau eu in povesti frumoase de-mi dadeau mie lacrimile. I-a placut la cea mica...nici nu se putea, la cata pasiune am pus in povestirea de aseara.
Ei bine, aseara i-am spus ca daca vrem ca mosul sa stie cam tot ce ne dorim, ar fi bine sa-i si scriem o scrisoare, in care sa-i spunem cam toate dorintele noastre. Azi am dat o fuga si prin hypermarketuri, unde...supriza...iarna e deja instalata, cu tot cu gama larga de cadouri pentru cei mici. Si a fost asa de frumos sa-i suprind bucuria, sa o vad cum imi prezinta ea noua gama de jucarii, cum le duce inapoi. Intoarse acasa, cea mica zice sa-i scriem la Mos Craciun scrisoarea in care sa-i spunem ca vrem un "calucior de bebe:. A vazut ea un carucior de papusi, care, recunosc, si mie mi-a placut. Am notat preferintele ei si urmeaza sa i le indeplinesc ajutata de renii lui Mos Craciun. 
Ei bine, dupa ce s-a trezit acum dupa-amiaza ma intreaba de cadouri. Ii spun ca mai este pana vine Mos Craciun, ca pana atunci vine Mos Nicolae, cel pe care il avem noi pe perete. Ca mosul acesta vine cu suprize dulci in...ghetute. La care Nico:
"Mami, nu vine! Mos Nicolae e la selviciu, are treaba. Nu vine decat Mos Claciun!" ( pe un ton foarte hotarat si convingator, asa cum de altfel e ea)
Ii spun din nou ca totusi e frumos si Mos Nicolae, ca vine noaptea, ca si ziua mea de nastere, ca e si ziua ei, ca vom canta iar la multi ani...adica stii ce zic, chestii de convins cei mici, frumoase, de si pe mine m-am convins :)) Ca daca pe mine nu am conving, pe cine sa prostesc?
Ei bine, poate pe mine m-am convins, dar pe Nico sigur nu! Imi repeta ca vine doar Mos Craciun, ca mos Nicolae are treaba, e ocupat si ca nu vine. :))
Cam asa e treaba cu mosii acestia. :)) 


joi, 3 noiembrie 2016

La mine in bloc, ca in zona de razboi!

De cateva zile organismul meu a cedat si a dat tot felul de erori, care m-au facut sa-mi doresc sa stau doar in pat. Nu ca mi-as fi dorit, ci pentru ca pur si simplu nu puteam sa ma ridic. Nasol, tare nasol, mai ales cand ai un prichindel avid dupa energia si atentia ta. 
Cea mica a simtit ca nu e ceva in regula cu mine si a stat tot langa mine, ca pisicuta aceea care vine si te maseaza in zona dureroasa. 
E neplacut sa-ti simti si capul greu, dureros si nimic sa nu-l ajute sa scape de acea durere.  Bine, cofeina nu beau, deci medicamente destinate pentru asemenea probleme.
Si pe cand imi doream eu sa stau in pat, sa o conving pe cea mica sa adoarma, incepe, "again", vis-a-vis, scandalul. Ca doar asa e frumos sa ai vecini care habar n-au ce inseamna ora de liniste. Deja de cateva luni incoace tot asa o tin. Si nu, nu muncesc cand se poate, ci fix atunci cand nu ar trebui. Vecina de vis-a-vis, noua, isi modernizeaza apartamentul.
A vorbit sotul meu cu proprietara. Nu a functionat. A vorbit cu administratorul, care la randul sau a vorbit cu proprietara, tot nu a mers. Azi cu durere de cap, dornica de un somn, nu m-am mai abtinut si am batut la usa.
Deschide un tip, care cumva controversat ca mi-am permis sa-l intrerup si sa-i readuc aminte ca e ora de liniste. Ca cica "el nu stia ca masina de gaurit face galagie". Enervata la culme i-am explicat ca nu ma intereseaza cati decibeli are masina de gaurit ( de parca el stie sau are habar ce inseamna cuvantul), dar eu vreau sa fie liniste cand trebuie! Evident ,el foarte ofensat de dorinta mea, de parca i-as fi cerut sa semneze ceva petitie online. Un alt cretin! Nu i-as fi zis asa, daca nu ar fi avut tupeul sa ignore faptul ca i-am spus ca e vorba de somnul unui copil. Pai da, d-le, ca in ziua de azi respectul nu conteaza. Bine ca "simtem" noi bine, bine ca ne facem noi treaba, restul, da-i naibii, sa se descurce!
Si da, era parca mai bine pe vremea lui Ceausescu, fiindca macar orele de liniste erau respectate. Si da, imi doresc si eu liniste, sa nu mai aud bubuituri toata ziua,de parca as fi in ceva zona de razboi. Totusi, stau in cel mai linistit cartier din Cluj-Napoca!
Si acum, ceva pentru durerea mea de cap, ceva...de linistire!



vineri, 14 octombrie 2016

Terminati cu stereotipurile!

Iata ca deja Nico are o luna de cand merge la gradinita. Au fost zile in care am vazut o mica evolutie, in sensul de constientizare a procesului. Nu au lipsit lacrimile, dar pana la urma nu e usor sa te desparti de cineva drag, chiar si pentru cateva ore. E chiar dureros. Eu o inteleg foarte bine pe Nico. 
Ei bine, daca zilele trecute a fost mai putin vocifera la despartire, si lacrimile au fost ceva mai limitate, azi s-au declansat cele restante. Dimineata aceasta a fost una cu multe lacrimile, rugaminti si cu implorare. 
Desi educatoarele si ingrijitoarele i-au tot spus ca sa nu mai planga, chestii de genul, eu i-am reamintit ca si adultii plang, ca si eu plang, daca simt nevoia, ca nu e nimic rau sa plangi, daca asa iti vine, daca asa simti. Pana la urma iti face bine sa te descarci. Te simti mai bine ulterior, decat sa tii in tine, sa te interiorizezi.
Eu cred ca ii este foarte greu, ii spuneam ca si mie mi-e greu, si eu sufar, dar ca stiu ca in cateva ore o strang iar in brate si ca ne distram apoi amandoua.
Ceva s-a intamplat, ceva ce a facut-o sa se sperie, sa nu-si doreasca. Nu stiu ce, dar e clar ca nu se simte in largul ei. Are mereu mainile reci, ca noi, atunci cand ne temem de ceva. E pacat ca ea doar sa astepte sa treaca timpul, pana merg eu dupa ea. Ar trebui sa nu simta aceste lucruri. E ca noi, cand nu ne place jobul pe care-l avem, doar ca mergem, fie ca nu avem alta optiune, fie ca ne gandim ca nu vrem sa-i dezamagim pe cei din jur. Cam asa e.  La varsta ei nu ar trebui sa fie acest lucru, la varsta ei lucrurile ar trebui sa fie diferite. Ar trebui sa se bucure de joaca, sa uite cum au trecut orele, mai ales dupa ce a trecut o luna de cand merge la gradinita, cand deja stie ce o asteapta, ii stie pe copii.
Ma enerveaza la culme cand aud: " daca mananci tot vine mama dupa tine", "daca esti cuminte, sigur mama are o surpriza pentru tine". Am auzit aceste stereotipuri din gura ingrijitoarelor, din gura oamenilor cu care ne intalnim. NU! Mama vine dupa tine si daca nu mananci nimic, pentru ca pur si simplu poate nu ai chef sa mananci sau ceva nu ti-a placut, mama oricum iti da o supriza, chiar daca tu nu ai fost cuminte. Si "NU", niciodata nu trebuie sa mananci tot, ci doar cat iti cade bine! Ma enerveaza la culme aceste tampenii de adulti spuse copiilor. Eu o iubesc pe Nico si cand plange, si cand e suparata, si cand face cate o bocoana si cand e enervanta, pentru ca si copiii au momentele lor, cu siguranta noi, adultii suntem mai enervanti decat cei mici. Imi iubesc copilul pentru ceea ce este el, nu pentru ceea ce face el. Si nu, nu vreau sa fie cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai cuminte, cea care nu plange, vreau in continuare ca Nico a mea sa se exprime fara sa-i fie frica, sa fie in stare sa spuna "nu", sa fie sincera, sa nu minta, doar de dragul de a primi ceva ce-si doreste, sa fie asa cum e ea.

vineri, 7 octombrie 2016

O fi mosu' o figura, dar nu-i sta rau cu o caricatura!

Anul acesta desi am vrut sa merg la Untold, am tot amanat cumpararea biletelor pana nu au mai fost si evident ca mi-a parut rau ca nu am luat parte la a doua editie a evenimentelui de aici de la Cluj. Ce sa faci, cand ai multe pe cap, uneori uiti. Anul acesta am zis ca voi fi prima care va achizitiona biletele, evident ca doua: unul pentru mine, celalalt pentru sotul meu si ca sa-l anunt ca anul viitor vom urla cat ne tin plamanii, mi-ar placea sa-i ofer o caricatura a evenimentului. As alege momentul, fix de Craciun, ca sa nu zic ca "nu m-am scos" cu darul de Craciun.
Poate ca vine si anul viitor Armin aici la Cluj, asa ca o caricatura cu Armin si un plic un abonamentele la Untold ar fi cadoul perfect pentru sotul meu. Ei bine, am gasit si cine sa ma ajute sa-mi duc la indeplinire misiunea. Baietii de la  www.comanda-caricaturi.ro au un portofoliu atat de frumos, incat as zice ca nu strica sa mai facem incat o data nunta, doar de dragul de a ne bucura de niste invitatii de nunta aparte.
Ei bine, stii ceva? Sa te bucuri de ceva unic, nu e deloc scump, la cat muncesc baietii acestia. Pe http://blog.comanda-caricaturi.ro/?p=181#.V_eYXK1tig5 ai toate detaliile. 
Chiar ma uitam la sectiunea portrete a celor de la comanda-caricaturi.ro si jur ca am identificat toate personajele celebre. Semn ca baietii astia chiar se pricep.
Eu zic ca i-ar sta bine si la Armin in galeria baietilor si mie mi-ar sta bine din nou la Untold, urland cat ma tin corzile toate melodiile sale. Ca acolo nu conteaza sa cant bine, ci doar tare.:)
Acum ca ai vazut preturile, stiu acesta e primordial in alegerea unui cadou, cred ca nu ar strica sa stii ca ai deja asigurat si tu cadourile pentru toti prietenii si toata familia. Ca nu i-ar strica nici mosului Craciun o caricatura, ca sa vada ce mare figura e. Poate cine stie face rost de mai multe comenzi pentru baietii acestia minunatii si ne "strica" ajunul Mosului Nicolae cu o multime de sarcini.

Acasa-locul unde ma simt in siguranta!

"Acasa" e sigur locul unde ma simt relaxata, unde uit de numarul imens de oameni "ciudati", "rautaciosi", "certareti" care mi-au colorat ziua. Uneori nu stiu cum sa alerg mai repede spre casa, fie ca sunt pe tocuri sau in adidasi. De la usa simt cum creierul meu se relaxeaza, cum inima incepe sa se linisteasca, cum creierul pompeaza fericire in tot corpul meu. Simt o atat de mare usurare, incat daca as putea m-as baricada in casa. 
Ca si mama relaxarea e destul de limitata, cand puiul de om e tot pe langa tine. Atentia ta e toate indreptatea spre el si totusi am partea si eu de bucatica mea de relaxare atunci cand cea mica doarme. Atunci recunosc ca nu stiu cum sa le fac pe toate. Nici nu stiu cu ce sa incep: sa deschid repede multitudinea de episoade din serialele preferate, sa fug repede sa dau drumul la apa in cada si sa arunc o galeata de sare de mare, sa fug repede sa deschid laptopul, sa fug  dupa casti, ca totusi trebuie sa fiu pe "silent", sa pornesc cuptorul, sa deschid frigiderul sa iau ingredientele mentionate la prima reteta de delicatesa "dulcegareasca" si sa le combin cu cea mai mare bucurie, sa stau in pat?
Evident ca nu le pot face pe toate in aceeasi zi, dar pe rand tot reusesc sa le cuprind intr-un an. Recunosc ca inca nu am apucat sa parcurg nici macar un episod in serialele mele preferate, pentru ca ma gandesc ca totusi in 40 de minute pot face o baie, pot sa scriu cate ceva, pot sa mai ascult o muzica si asa se face ca am strans iar serii intregi, pe care habar n-am cand o sa le vad, dar sigur in viata aceasta si sigur acasa, stand tolanita in pat, sub plapuma, tocmai atunci cand frigul ingheata tot ce e in jur.
Recunosc ca pe vremea cand nu eram mamica, relaxarea mea incepea de fiecare data cand intram in casa cu o portie mare de decibeli la boxele din camera. Muzica ma inveseleste, ma linisteste, ma ajuta sa ma calmez, sa ma relaxez, sa ma concentrez. Si daca si asculta la volum ridicat, placerea urechilor e si mai mare. 
Visez sa stau cu orele in oglinda si sa testez diferitele lectii de make-up sau de hair-style pe care le urmaresc in surdina noaptea sau dimineata foarte devreme. Pentru ca da, acasa e permis orice si pentru ca acasa poti experimenta orice fara ca cineva sa te corecteze. Acasa te corecteaza doar oglinda, vazul tau si evident servetele demachiante. Eventual apa, samponul sau o alta nuanta de vopsea. Depinde cat de departe te-ai lasat dusa de val. Si mie mi s-a intamplat uneori. 
Cel mai mult imi place sa ascult muzica, sa scriu, sa ma bucura de linistea mea interioara pe care mi-o ofera sentimentul de "acasa". 
Acasa e sigur locul unde te simti cu adevarat in siguranta, chiar si cu portile deschise. Apropo de portile deschise, se anunta un eveniment mare si care va fi cu siguranta extrem de reusit. Detalii gasesti pe https://www.stona.ro/ si pe https://www.stona.ro/stor/campaign/invitatie_stona/

Numai mama sa nu fii!

Schimbarea din viata noastra, gradinita, ne da mari batai de cap. Ca orice parinte care isi face temele dinainte am citit, am discutat cu alti parinti, aceasta problema care nu credeam ca pentru noi va deveni dureroasa: adaptarea la gradinita. Evident ca am incercat toate metodele sau aproape toate, mi-a mai ramas doar cea in care eu sunt cea care o ia pe Nico de la gradi si nu o mai duce dimineata. Sarcina aceasta ii va reveni sotului meu. M-am gandit ca poate asa se va desprinde mai usor, pentru ca de mine se desprinde atat de greu incat pur si simplu plec de acolo cu inima stransa, cu ochii in lacrimi, cand o las pe ea implorandu-ma sa nu plec, sa stau cu ea. Si nu se numeste "mamoasa", se numeste doar un copil care se loveste de un mediu nou unde se adapteaza cu greu, daca se va adapta... asta ramane de vazut si asta voi urmari in urmatoarele saptamani. Nu vreau sa-mi traumatizez copilul. A ajuns sa nu-i mai faca placere sa se intalneasca cu copii, a ajuns sa nu mai intrebe de acei copii cu care de abia astepta sa se intalneasca. Pentru mine acest lucru e un mare semn de intrebare, daca nu cumva se va inchide in ea, daca nu cumva adaptarea aceasta la un nou mediu ii va aduce mai multe neplaceri, decat bucurie.
Asa cum ziceam voi testa si ultima portita: sa mearga cu tatal ei dimineata la gradinita. Poate ii va fi mai usor. Daca nici asa nu va functiona, iar ea va implini "2 luni de gradinita" cred ca ma voi gandi la o alta solutie in afara de gradinita de stat. 
Citeam de internet de tot felul de gradinite private in Bucuresti, unde mama poate sa stea cel putin pe hol in primele saptamani, in asa fel incat copilul sa-si ia doza de imbratisare de care duce atata lipsa la gradinita, evident vorbeste de imbratisarea mamei. 
Mi se pare ca trecerea aceasta la gradinita e ca o prapastie pentru copii. Nu e de mirare sa se simta abandonati. Si eu m-as simti la fel. Mi s-ar parea normal ca in primele saptamani de viata copiii sa mai poate interactiona cu mama lor macar cateva minute in intervalul in care stau acolo.
Sunt trista, suparata, gandita. Si nu pentru ca Nico nu se va putea adapta, ci pentru ca sufera, pentru ca se trezeste noaptea si-mi spune sa nu o duc la gradinita, pentru ca se uita in ochii mei si ma roaga din suflet sa nu o duc, pentru ca imi spune in timpul zilei extrem de des ca nu vrea la gradinita.
Pentru mine inseamna ca ceva nu e in regula si inseamna ca va trebui sa nu ignor tristetea puiului meu de om.

miercuri, 28 septembrie 2016

Gradinita, bat-o vina!

Capitolul nou din viata noastra, gradinita a luat o pauza saptamana trecuta cand cea mica a fost racita. Saptamana aceasta am revenit, insa cu o mai mare groaza, cu mult mai multe lacrimi si cu multa tristete in sufletul meu. Nu mi-e deloc usor sa-mi las copilul plangand, vazandu-l cum ma implora sa nu plec si uitandu-ma tot timpul la ceas, asteptand sa se faca ora in care pot sa o iau din nou acasa. Oricat ii povestesc de gradinita, de lucrurile frumoase care se intampla acolo, de copii, nimic nu o determina sa-si doreasca sa mearga acolo. Si tocmai ea, cel mai sociabil copil din lume! Probabil ca va veni si momentul cand nu va mai plange atat de tare, cand nu ma va mai implora atat de puternic. E inimaginabil de greu pentru mine. O las acolo plangand, ies si evident ca plang si eu. Si apoi ma tot uit la ora si astept sa merg dupa ea. Mi-e greu sa ma gandesc la altceva, sa ma relaxez cand stiu ca ea e incordata si trista.  Si mai ales un copil ca ea, care zambeste toata ziua, cel putin zambea. Cand ajunge la gradinita sa panicheaza, nu mai raspunde la nimic, nu vreau decat sa raman cu ea.
Stiu ca lumea ei nu mai e doar lumea mea sau ca lumea ei a adus alt teritoriu, alti oameni. Nici mie nu mi-ar fi deloc usor. Daca stam sa ne gandim cam asa ne simtim si noi la un job nou pe care poate ca nu-l agreem. Unii fumeaza, altii vorbesc la telefon, altii iau ceva calmante, altii isi rod unghiile. Copiii se exteriorizeaza plangand. Si plangand sigur elimini furia, frica.
Nimic nu pare sa conteze acolo. Si ea numara timpul ramas pana ne reintalnim. Stiu acest lucru de la educatoare.  Nu am de gand sa ignor trairile celei mici si nici sa le generalizez, ca doar "asa fac toti copiii". Eu am doar un copil, nu ma intereseaza cum fac altii, eu ii urmaresc trairile la cea mica si ea e cea mai importanta pentru mine.

marți, 13 septembrie 2016

Toamna vine intotdeaua cu Super Blog!

Niciodata nu am adorat toamna, insa de ceva timp am un motiv pentru care sa o astept cu mare drag: competitia Super Blog. Printre toate treburile de la job, de acasa, toata treaba de mamica, imi face placere sa ma relaxez punandu-mi la contributia imaginatia, invaluite in magia cuvintelor si toate sa le parchez pe blog. Asa ca iata-ma si anul acesta: imi anunt prezenta la startul SuperBlog 2016, evident cu drag, cu o curiozitate specifica copiilor si cu mult entuziasm.
E timpul sa ne duelam in cuvinte si imaginatie! 


O noua etapa: gradinita!

O nouta etapa din viata noastra a inceput de ieri. De ieri cea mica este la gradinita. I-am tot povestit despre gradinita, ca se va juca, va manca, va dormi. Am zis ca o voi luat incet, iar in prima luna o voi duce jumatate din zi. Ieri dimineata ne-am imbracat,am pregatit ghiozdanul cu hainute si am plecat spre locul de distractie. Totul parea sa fie perfect, noutatea nu o speria pe Nicoleta a mea. Cand insa am ajuns, iar cativa copii au inceput sa planga dupa mami si tati, si mie au inceput sa-mi curga lacrimile, iar Nico s-a speriat. Am stat cu ea pret de cateva minute cat sa o mai strang in brate, apoi am plecat. Am plecat cu o teama, speriata de noutatea din viata fiicei mele. Niciodata pana acum nu s-a intamplat sa stau ore departe de ea si sa nu stiu ce a mancat, care e starea ei generala. Ieri insa a trebuit practic sa-mi pun intrebari despre ea. Vroiam sa gasesc cele mai bune raspunsuri. Aveam stomacul cat un sambure de visina. La ora 13 ne-am reintors dupa ea. Muncau. Una dintre ingrijitoare a crezut ca daca ii spune ca am venit, va manca repede tot. Asa ceva nu tine lapitica mea. Ea oricum manca doar cat doreste. Problema a fost ca era la masa cu cei mici si nu reusea sa plece de la masa. A inceput sa planga. Ea vroia la mami. Mi-au dat si mie lacrimile. Eu vedea putin prin geamul de la usa. Ea nu va vedea. Cand insa a fost luata de la masa,a fugit spre usa. Educatoarea a intrebat-o: "Nicoleta ce faci?" La care cea mica  foarte hotatarata: " eu plec". A fost asa de dulce. :))
Azi cand am mers dupa ea am aflat ca a reusit sa plece de cateva ori. A adus-o directoarea inapoi, care avea biroul pe acelasi palier la cateva usi distanta. Mi-a si spus educatoarea: " doamna azi a plecat de cateva ori". Si eu cam ce trebuia sa fac? Ma gandeam eu in sinea mea. Mi-am gasit si azi copilul plangand. Ce sa zic ca e normal? Da, si eu am plans fara sa ma vada cineva. E ceva nou pentru noi. Niciodata nu am stat ore departe una de alta, fara ca macar sa ne auzim la telefon.
E greu pentru ea. E trista, e suparata. Azi-dimineata a vrut sa stea doar la mine in brate. II spuneam si azi dimineata ca va merge din nou sa se joace cu copiii, sa manance, apoi eu merg din nou dupa ea. M-a asigurat ca va merge la gradinita, dar eu nu trebuie sa plec. Eu trebuie sa raman cu ea sa ma joc in casuta. Cum nu as fi ramas? Am avut si azi inima stransa, strangulata. Da, stiu nu e primul copil care merge la gradinita. Asa si? Copilul meu e al meu si daca altii ignora semnele, eu, nu. Nu vreau sa mergem plangand la gradinita. Nu vreau ca zambetul magic al copilului meu sa dispara. Vreau sa zambeasca la fel ca pana acum: larg si fara piedici!

marți, 6 septembrie 2016

Fiecare fila din povestea de viata a fiicei mele!

E o adevarata aventura sa ai un copil la 3 ani! Intrebarile nu contesc sa apara:" dar de ce? dar unde merge tanti? Dar ce a spus? dar de ce, dar de ce?" Si atunci chiar trebuie sa te intreci in a oferi cele mai bune raspunsuri pentru un copil de 3 ani. Adica, "Nico nu mai lovi ca e din plastic, nu e din.." :)) tare, nu? Ce e ala plastic? Eu intotdeauna cand ma pregatesc sa-i ofer cate un raspuns analizez inainte ca sa vad daca si intelege ce ii spun. 
Ce sa mai zic de personalitate! E extrem de hotarata cea mica. Pana la urma am stabilit ca ea e sefa, inca de cand s-a nascut. Am avut si zile cand imi venea sa fug macar o ora de acasa. Dar nu, nu am putut. Recunosc ca mi-as fi dorit o gura de aer. Mersul afara inseamna fuga, joaca, topogan, copii si daca vreau sa facem un pic si din ce imi doresc eu, trebuie sa o obosesc bine inainte pe cea mica ca sa nu opuna rezistanta la propunerile mele. :)) Rezistenta in vorbire. Oh da, si ce categorica e! Si da, nu are decat 3 ani. E extrem de iubareata, stie sa-si ceara scuze cand greseste si o face pentru ca simte. La un copil de 3 ani nu exista compromis sau lucruri false. La ea e clar: daca nu-i place, nu-i place. Stiu ca daca vreau cu adevarat sa aflu daca imi sta bine cu un anumite obiect, pe ea trebuie sa o iau cu mine. Ea e cea mai sincera persoana din lume! Ea e si cea mai iubita persoana din lume!
O ador cu toate iesirile ei de oboseala, de neputinta datorita varstei, cu toate nebuniile ei. O ador si nu as putea sa mai iubesc vreodata vreun copil asa cum o iubesc pe ea. Acesta este si motivul pentru care ma opresc la doar un copil al meu. Nu sunt capabila sa iubesc cu aceeasi intensitate pe inca cineva. 
M-am tot intrebat de ce nu-mi mai doresc inca un copil, pe langa toata nebunia de a fi insarcinata, pe langa tot nesomnul si tot ce inseamna sa fii mama. Nu as vrea sa o ignor pe cea mica, care va fi cea mare. Inevitabil pe unul dintre copii il ignori. Mamele nu au cum sa recunoasca acest lucru. Nici nu o vor face, dar asa e. Uita-te in jur! O sa vezi ca cel mare sufera de lipsa de atentie, cel mic primeste maxima atentie si acolo se rupe ceva. Ei bine, eu nu vreau sa fac acest lucru cu buna stiinta. Pur si simplu nu e pentru mine. Eu iubesc cu daruire, nu pot sa impart si nici nu vreau.
Ma vad pe mine, sora mai mare, care mereu a trebuit sa ma gandesc ca am un frate mai mic, tot timpul a trebuit si trebuie si acum sa o impac pe mama la gandul ca am un frate. Si nu vreau ca pitica mea sa simta ce am simtit eu din acest punct de vedere si ce inca mai simt. 
Cand aud ca e "asa frumos ca sunt doi si se joaca" sau "vor creste mari si se vor avea unul pe altul" si cate si mai cate. Nimic nu e adevarat. Exista locuri de joaca si prieteni pentru....joaca, iar cand vor fi mari cei doi, trei vor fi fiecare cu viata lor, cine stie prin ce colturi de lume si cine stie daca isi vor vorbi vreodata. Asa ca tertipurile de genul nu sunt pentru mine. Asa ca traiesc o adevarata poveste de basm cu printese, cu lupi cu lacrimi, zambete, cu o multime de curiozitati, cu de toate. E cea mai frumoasa poveste de pana acum si imi place fiecare fila care se scrie zilnic din povestea de viata a fiicei mele!

miercuri, 17 august 2016

Deja am 3 copii!

A trecut ceva vreme de la ultima mea postare legata de pitica mea. Iata ca intre timp s-au facut 3 ani de cand se trezeste zi de zi langa mine. A trecut si Untold-ul pe langa mine, pentru ca anul acesta l-am zarit doar de la distanta.
Pitica mea e tot mai constienta de lumea din jurul ei. Ma uimeste cu gandirea ei, cu raspunsurile pe care mi le ofera. Sunt cateva care imi stau in minte, una chiar de azi.
Statea noi in pat, ne pregateam de somnul de dupa-amiaza, doar ea, statea sa-i fac masaj pe spate si pe manute, povestea si la un moment dat:
- Mami, uite, tanti aceasta e tale supalata.
- Care tanti, tu, Nico?
- Uite tu mami, tanti aceasta. ( Se referea la ingerasul de pe imprimeul asternuturilor de pat)
- Tu, Nico de ce crezi ca tanti e suparata?
- Mami, cred ca sigul o dol picioarele, uita-te la ea cum sta si uita-te la privilea ei.

M-a socat cu raspunsurile ei. Pur si simplu nu-mi venea sa cred ca un copil de 3 ani poate sa faca astfel de remarci.
Inca o povestire draguta de tot. Zilele trecute, noi, doua prin casa, eu faceam curatenie, ea dupa mine, ca intotdeauan ma ajuta.
Eram pe holul dinspre baie.
- Uite mami, peletele ( peretele) are bubita.
- Of tu, Nico. Oare ce a patit?
- Cred ca s-a lovit. II face Nico draga, draga, il mangaie si ii trece.( Nu doar ca a zis, dar a si facut)

Acestea sunt doar doua evenimente recente de care imi aduc aminte. In ultima vreme au tot fost cateva.
Cea mai tare experienta a fost la pescuit. I-a placut la nebunie. A inteles foarte repede care e mecanismul. A avut extrem de multa rabdare si chiar a prins si pesti. De atunci tot vorbeste de cum a prins ea peste si a inceput sa repeta experienta in casa. Cum? A improvizat. Are un balon din acela mare cu Mikey Mouse umflat cu heliu. Prinde de coada balonul, arunca spre cobor si zice ca asteapta pestele sa ii bage pluta in apa :)) Pitica mea e deja experta. De abia astept sa repetam experienta in acest weekend.
De ziua ei, am completat cu fratele meu si asa ca pitica mea s-a trezit cu doua broaste testoase de acvariu acasa. Indragea broastele dupa ce se jucase la mama acasa cu alta pereche de broaste testoase.
In ziua cand le-a primit a fost mare agitatie in jur si nu a apucat sa se joace cu ele asa cum s-ar fi jucat daca le-ar fi primit intr-o zi normala.
Ei bine, insa de a doua zi a inceput dragosteala broastelor. LE schimbam apa impreuna, le dam de mancare, le punem pe jos sa umble. Ma simt de parca acuma am 3 copii. :))
Adevarul e ca-mi plac broscutele si Nico in raport cu broscutele. Le spunem "buna-dmineata" la broscute, "noapte-buna". Sunt parte din familia noastra. Si ele sunt tare prietenoase, desi in primele 2 zile au fost cam speriate. Ca pana la urma si noi am fi speriati intr-o familie noua. S-au adaptat rapid noile membre ale familiei.
Evident ca e copil mic si inca nu stie cum trebuie sa se comporte cu un animalut, asa ca se face ca broastele au insula lor in acvariu, ca da, ele pot sa aiba inca de cand se nasc propria insula. EI bine, Nico le mai pun pe insula si le impinge usor in jos spre apa, zice ca sunt pe "topotogan" , cum zice ea. :)))
Multe aventuri frumoase am avut impreuna si vom avea, sanatosi sa fim! Si acum piesa care Nico o indrageste tare de tot. Cand a auzit-o prima data, era in bucatarie. A fugit rapid in camera la mine: " mami, cine canta? " La capitolul muzica stie tot ce se difuzeaza pe mtv hits, dance. Adica tot ce nu e romanesc.
Piesa cu pricina este...


joi, 14 iulie 2016

Unul e de ajuns, pentru mine!

Roiesc in jurul meu inca intrebari de genul: dar de ce nu mai faci inca un copil? Vazandu-o pe Nico cat de atasata e de bebelusi, de copiii mici, m-am intrebat cum ar fi viata mea cu doi copii. Am fost in cercuri cu copii mici, am avut grija de mai multi deodata si un lucru e clar: eu nu sunt capabila sa iubesc doi copii cu aceeasi intensitate. De avut grija am, proabil ca pe unul sigur l-as ignora din cauza ca celalat m-ar solicita, din cauza oboselii din cauza faptului ca sunt om si am si eu limitele mele.
M-am analizat pe mine, am analizat toate cazurile de frati, surori din jur si nu am gasit nici macar un exemplu care sa zic, sa ma determine sa ma gandesc ca ar fi minunat sa am doi copii sau mai bine zis, sa ma gandesc ca ar fi bine pentru Nico sa mai aiba un fratior/surioara.
Toate mamele pe care eu le-am intalnit, despre care am citit ca au doi copii au recunoscut ca cel putin pe unul din cei doi copii l-a ignorat, fara sa vrea. La al doilea nu a mai existat aceeasi bucurie ca la primul. Si crede-ma, am vazut pe chipul tuturor copiilor cu inca un frate tristete, lipsa de atentie, nevoia de a se agata de ceva care sa-i bage in seama.
Nu exista ca daca sunt doi se joaca si nu ai treaba! Asta e o tampenie! Si eu am un frate, intre noi diferenta e doar de un an, insa nu avem relatia pe care eu mi-am dorit-o. Am renuntat sa sper ca o vom mai avea. Parca exista competitie intre copii, poate din cauza parintilor, exista un copil mai rasfatat din toate povestile cu doi copii.Exista copii care ii vad ca si-ar dori o strangere in brate, care ar face orice sa fie pe primul loc.
Eu nu vreau sa fiu cea care sa zic " ce minunat e cu doi copii", constientizand faptul ca nu e decat o vorba, ca de fapt unul din copiii mei sufera. Nimic nu ma convinge sa am doi copii. Eu nu sunt capabila sa iubesc cu aceeasi intensitate doi copii. Nu sunt singura, dar sunt singura care recunoaste acest lucru, pentru ca evident niciodata nici o mama in lumea aceasta nu va recunoaste acest adevar dureros.
Cu primul copil ai trecut prin toate noutatile. Cu primul le-ai incercat pe toate: cu primul ai fost mama. Cu al doilea e ca si cum ai trece peste o lectie invatata.
Eu nu vreau sa fiu cea care isi ignora unul din copii, constienta fiind. Nu sunt capabila sa iubesc doi copii deodata si nu voi face inca un copil. E ca si cum ai  spune ca iubesti doua femeie deodata sau doi barbati cu aceeasi intensitate, la fel. Nici parintii nu ti-i iubesti la fel. Daca nici acest aspect nu-l recunosti, e clar ca te minti in continuare.
Nu-mi doresc decat sa am rabdarea, energia si bunatatea necesara ca sa-mi fac in continuare copilul fericit si sa nu repet greselile parintilor mei.


miercuri, 22 iunie 2016

Garantia la puterea a 6-a!

Fiecare zi mi-o incep la fel: cu o cacao cu lapte, fara zahar. In fiecare dimineata, indiferent ca e ora 3 dimineata sau 7, deschid frigiderul, scot faptele, il torn in cana, il pun in cuptorul cu microunde sa se incalzeasca, apoi presar pudra de cacao peste el si de abia astept sa-mi incep ziua.
Ma intrebam intr-o zi cum ar arata ziua mea fara frigider? Nu ar fi una deloc buna. Nu as avea unde sa-mi depozitez toate legumele, mancarea gatita, laptele care ma ajuta sa fiu in forma.
E ca si cum as avea o casa fara usa. E ca si nu as avea curent. Fara curent nu prea merge nimic: nici frigider, masina de spalat, nu as avea cum sa-mi alimentez centrala termica.
Fara frigider nu as avea cum sa ma bucur de o dieta echililibrata si sanatoasa. As fi nevoita sa mananca doar conserva si iti dai seama cum ar fi bietul meu stomac, ficat, organism? Ca o planta fara apa. Pentru mine laptele e cea mai buna solutie de a-mi incepe ziua, avand in vedere ca nu beau cafea.
Si stii ceva? Si daca as bea lapte uht, care nu trebuie tinut la frigider tot nu ar fi bine, pentru ca o data desfacuta cutia, ea trebuie depozitata cu tot cu lapte la cateva grade celsius, oferite de frigider. Hai sa ne gandim acum vara. Fara apa rece, fara iaurt. As fi nevoita sa fiu mereu in magazine, mai bine zis as fi doar acolo, pentru ca toate lactatele, pe care eu le consum zilnic: de la lapte, la branza alba, pana la iaurt trebuie pastrate in frigider.
Sa-ti mai zic ca am si o fetita? Cum as putea sa-i ofer o dieta sanatoasa fara frigider? Nu as avea cum: mancarea gatita trebuie tinuta in frigider, oualele trebuie tinute si ele la rece.
Totul trebuie conservat in frigider. Fara frigider nu exista viata acasa, decat in magazin, eventual. Nu ai cum sa-ti conservi mancarea, sa o mentii in cotele normale.
Si daca mai trebuie sa pregatesti si un tort? Da, da se poate si cumpara. Dar nu acelasi lucru: cand il faci tu, stii exact toate ingredientele. Plus, ca nu se compara satisfactia de a manca ceva ce ai pregatit tu, cu ceva ce ai cumparat gata pregatit de altii.
Tot ce poti e sa-ti cumperi eventual un frigider cu o capacitate cilindrica mai mare, ca sa te asiguri ca toti membrii familiei se bucura de toate alimentele preferate. Cei de la Liebherr au o oferta de nerefuzat, insa trebuie sa te grabesti!
De ce?
Pai, toate produsele Liebherr achiziționate în perioada 15 Mai – 31 August 2016 beneficiază de 6 ani garanție. Extragaranția va fi valabilă cu condiția activarii acesteia. 6 anide calitate, design si inovatie! Tu, ce mai astepti?


 Uite aici http://liebherr-electrocasnice.ro/campanie_liebherr_6_ani_garantie_2016_05_15.htm!

Wowfixit-siguranta ecranului tau!

Dintotdeauna mi-a placut sa tin pasul cu tehnologia, dar in sensul de a "fi la moda", ci in sensul de a ma bucura de performantele care mi se ofera in domeniul acesta "smart": smarphone, smart tv, smart app si cate ar mai intra in aceasta categorie, insa acestea sunt primele pe lista.
Ei bine, intamplator acum ceva vreme m-am trezit ca am trecut de la android la ios. A fost o trecere spectaculoasa, pentru ca sunt doua sisteme total diferite. Cum eram obisnuite cu o multime de scurtaturi, de tot felul de aplicatii care sa-mi indicii temperatura din camera si alti senzori care ma tineau la curent cum mai tot ce era in jur, a fost iti dai seama o trecere spectaculoasa. Ei bine, a fost una care mi s-a parut prea dificila. Eram ca un copil aruncat in valuri, fara prea mult ajutor. Asa ca a trebuit sa ma invat singura cam cum sta treaba cu ios-ul. M-am invatat destul de repede, cel mai mult mi-a placut faptul ca ma trezeam cu aplicatii blocate, cu nevoia de restare a telefonului.
Ei bine, o data cu aceasta bucurie a venit si inconvenientul, pe care si acum il consider ca fiind asa: un telefon cu un ecran mult prea sensibil. Parca prea sensibil chiar si pentru mine. Doar cu fiica mea am mai avut atata grija, ca si cu telefonul.
Si cu toata grija mea, cu toate foliile de protectie, tot m-am trezit cu ecranul zgariat. Mare suparare pe mine. Iti dai seama ca e tare neplacut sa vezi ca dintr-o intamplare, in care nu era vina ta, telefonul are ecranul zgariat.
Ah da, ca sa nu uit ca cine mi-a montat folia de protectie, care ziceau ca e sticla, desi nu era a montat-o total aiurea, pentru ca s-au format bule de aer, semn ca prietenul de la service-ul de telefoane mai avea inca de lucru. Ce bine mi-ar fi prins un produs care sa-mi ofere o protectie ultra rezistenta la zgarieturi, cazaturi si care sa nu-mi formeze si bule de aer in momentul montarii!
Daca il aveam pe wowfixit, probabil ca acum aveam ecranul telefonului intact, fara zgarieturi si fara sa ma gandesc ca o sa fiu nevoita sa scad din pret datorita zgarieturilor de pe ecran. O sa ma intrebi de ce nu mi-am montat o alta folie pe ecran? E simplu: pentru ca mai toate iti iau din senzitivitatea ecranului, de parca nu ai avea un smartphone de ultima generatie, ci unul abia aparut.
Dar nu ti-am zis de ce mi-as fi fi dorit sa am wowfixit, ce este si de ce merita sa-l ai si tu. Pai e cea mai noua solutie, care inglobeaza tot ce ai nevoie pentru ca ecranul telefonului tau sa fie protejat 100% fara sa-ti ia din senzitivitatea, fara sa fie greu de montat.
Ei bine, wowfixit este practic o soluție care se aplică pe ecranul telefonului, tabletei, laptopului sau chiar smartwatch-ului pentru a le proteja impotriva socurilor, a zgarieturilor. Ce se intampla dupa ce aplici aceasta solutie? Simplu: solutia se intreste dupa aplicare si se transforma intr-un strat asemanator sticlei. Mai mult de atat acest strat nu formeaza  bule la aplicare sau dupa, este ultra-rezistent la zgarieturi, este anti-bacterian și pe deasupra invizibil.





Aceasta solutie o gasesti pe http://wowfixit.com.ro/.
Si ca sa nu patesti ca mine, si sa te trezesti cu ecran zgariat, eu zic sa te bucuri de cea mai noua inovatie in domeniu. Le are pe toate: e invizibil, nu strica senzitivitatea ecranului, nu formeaza bule de aer si e si usor de montat. Nu o sa ai nevoie de cineva anume, care sa te ajute sa nimeresti toate colturile ecranului. Deci nu trebuie sa fii expert! Expertul e wowfixit si e sigur ceea ce ai nevoie pentru ca tu si smartphone-ul tau sa fiti in siguranta!.
Ia priveste cat e de simplu!


sâmbătă, 18 iunie 2016

Linistea locuintei!

Adevarul ca expresia "cati bani ai dat, atat te va tine" e chiar reala. Nu cred ca sunt singura care uneori a facut rabat de la calitate, in detrimentul pretului. Si cele mai des am facut rabat la capitolul obiecte sanitare.
Asa m-am trezit ca poate o baterie pentru chiuveta a inceput sa curga si sa dea rateuri. Asa m-am trezit ca un racord flexibil a cedat mai repede decat altul, asa m-am trezit ca para de dus s-a transformat intr-o adevarata fantana arteziatana, in sensul ca si furtunul de dus a inceput sa curga.
Si dupa ce am patit-o de cateva ori si m-am bucurat ca am fost totusi acasa si nu mi-am inundat vecinii, mi-am promis ca nu voi mai cumpara obiecte doar pentru ca sunt ieftine. Mi-am promis ca voi cumpara obiecte de calitate la preturi bune. Cei de la depozit-online.ro au o multime de obiecte sanitare la preturi  de invidiat. Asa se face, ca e mai bine sa ai si rezerve acasa, in cazul in care se intamplat sa se strice para de dus tocmai in weekend, tocmai seara tarziu sau robinetul de la bucatarie incepe sa-si spuna varsta. Stiu ca solutia e sa inchizi apa, dar totusi ai nevoie de ea. Ca pana la urma o platesti si ar fi pacat ca un eveniment de genul sa-ti strice ziua, weekendul sau poate chiar parchetul din casa, care se va umfla si sigur, nu de placere, ci de faptul ca e inundat.
Sigur nici vecinul nu se va bucura ca dupa ce tocmai si-a renovat acasa, are din nou de lucru. Pana la urma toate obiectele din casa au o anumita durata de viata, si bine ar fi sa tinem cont si de acest aspect, daca  nu vrem sa fim pusi in situatii neplacute.
Asa ca eu, mi-am promis ca nu voi cumpara obiecte care sunt doar ieftine si atat. Uneori mai bine dai un ban in plus, si stii ca te alegi cu calitate, garantie mai mare si sigur liniste in propria casa.
Nu degeaba sunt producatori consacrati, care garanteaza sigur peste 2 ani durata de viata a obiectelor sanitare.
Asa ca, mai bine cumperi un produs mai scump, dar bun, decat 10 ieftine, care nu fac decat sa-ti strice ziua, weekendul si sa mai aduca si probleme vecinilor tai.

Micile mele ajutoare!

Baia este locul meu de odihna, uneori. Acolo pot sa evadez. Cand esti mamica nu poti sa spui ca ai obosit sau ca nu mai ai chef sa indeplinesti rolul . Asa se face ca relaxarea mea e la baie. Acolo am distractia mea. Acolo imi imaginez ca sunt propria make-up artist, acolo imaginatia imi zburda si creez tot felul modele unghiilor mele, acolo dau alt aspect parului si alt forma. Evident ca fac toate aceste lucruri cand fiica mea doarme. Si pentru ca distractia mea sa fie cu adevarat una la nivel inalt, imi tot maresc colectia de produse de machiaj, de intretinere si de coafare a parului. Sincera sa fiu, parca nu e de ajuns cat mobilier am in baie. Asa ca ma gandeam sa caut mobilier baie.
Am tot cautat si am gasit o multime de modele la cei de la Depozit-online.ro. Cand ai de ales, e greu sa te decizi. Cand insa esti limitat de spatiu, deja se restrang cautarile. Si totusi, am gasit exact combinatia de culori pe care mi-am dorit-o: negru si alb. Asa se face ca voi putea adaposti in mobilierul meu de baie toate trusele de machiaj, toate lotiunile de corp, toate produsele de intretinere si coafare a parului si evident, voi putea tine departe de curiozitatea celei mici si produsele de curatenie, care ma ajuta sa-mi mentin casa asa cum mi-o doresc: mereu curata. 
Stii ceva? Cand trebuie sa tii de cateva criterii, de genul, spatiu, rapid inveti sa faci util fiecare coltisor din casa.
Cum sunt atat de multe mobiliere care se potrivesc cerintelor mele, m-am gandit la inca un mobilier pe care sa-l asez undeva deasupra la toaleta, acolo voi "ascunde" toate produsele mele distractive. Si fiindca ramane si ceva spatiu intre perete si vasul de toaleta, voi mai aseza inca un mobilier care sa aiba cateva sertare in care vor sta linistite si relaxate toate acele ustensile care fac ca parul meu sa arate ca demn de scos in oras.

Avionul copilariei!

Cine nu are copil,sa-si faca. Oh da, crede-ma ca e o expresie pe care toti parintii o au in gand. E drept ca sunt si multe momente cand si-ar dori sa fie din nou celibatari sau doar gandul la un copil. Eu singur sunt cea care nu ar vedea viata fara un copil. Sigur m-as plictisi. Asa cred. Cu pitica mea toata ziua e plina, impartita pe diferite activati. Pentru da, sa tii un copil ocupat ai nevoie de idei, locuri si sigur de rabdare. Si uneori de multa convingere ca sa treceti de la topogan si la alta activitati ce necesita cumparaturi, aglomeratie. Nu ai chef de multe ori, dar daca trebuie nu prea ai de ales. 
Fiecare copil se plictiseste de jucariile sale si uneori gaseste o distractie mare intr-o simpla sticla de apa, intr-un set de chei sau doar privind furnicile ce trec grabite pe langa piciorusul sau. 
Pitica mea e innebunita dupa avioane. Trebuie sa le vada pe toate care le aude pe afara, se minuneaza de ele, se bucura cu maxima sinceritate si sunt convinsa ca si-ar dori sa aiba avionul ei in miniatura.
Am gasit unul in depozitul de jucarii. E exact avionul care ar tine-o ocupata multa vreme, e cel pe care l-ar duce peste tot cu ea si e sigur cel care i-ar duce gandurile departe de somnul pranzului.
Mie sigur mi-ar oferi cateva momente de respiro si acelasi avion mi-ar duce gandurile departe de agitatie, in inaltul cerului si sigur m-as trezi ca pot sa visez cu ochii deschisi fara ca sa fiu mereu in alerta. Pentru ca da, atunci cand esti parinte, esti mereu pe pozitie de fuga, de plecare, mereu pregatit cu bratele sa cuprinda jucariile de afara, copilul si alte 2 plase pe care le-ai umplut la cumparaturi.
Si sa fiu sincera, si eu ma joc cu jucariile fiicei mele. E asa de bine uneori sa fii copil si sa ti se permita, fara sa ti se atraga atentia ca nu dai dovada de maturitate.
Acesta e farmecul jobului de parinte: poti sa fii copil oricand, e chiar indicat, poti sa te joci cu toate jucariile din jur, te poti prosti fara sa te gandesti ca nu e cazul si ramai vesnic copil.
Nu te mira ca fiica mea iubeste avioanele, ca doar nu e obligatoriu ca toate fetele sa iubeasca daor papusile si atat. Pana la urma nici baietii nu iubesc doar masinile.  Nu-i asa ca am dreptate?
Ca tot ziceam de avion, ma pregatesc sa lasi si eu gandurile sa zboare o data cu el, chiar daca e doar un avion in miniatura. :)
Tu cu ce jucarie noua iti vei suprinde copilul? Nu, niciodata nu e de ajuns si nici suficient pentru a tine un copil ocupat. :)


Nesimtirea atinge cote alarmante!

Azi nici un pachet de Sedatif Pc, nici o cutie de Magneziu nu reusea sa ma calmez. Pai hai sa-ti spun ce am patit. Eram cu pitica mea la Auchan. Ne-am tot uitat noi, am tot adaugat in cos si am ajuns la casa. Am nimerit fix la un baiat care era in primele zile de munca, asa ca totul se misca cu incetinitorul. Nu ne-a deranjat deloc. Stim ca toti avem primele zile nevoie de un ritm mai pe slow motion. Nah bun..in spatele nostru coada, cand deodata aud o voce de o d-na mai in varsta. Nu era in scaunul cu rotile, nu avea nici o problema locomotorie, doar de nesimtire. Si nu, nu m-am obisnuit cu varstnicii din ziua de azi, chiar daca ma lovesc zilnic de ei si iesirile lor in decor. Nah bun si striga batrana la mine ca ea are doar o paine si ca sa o las in fata mea. Sincera sa fiu, zici ca prima data nu am vrut sa aud, asa ca am pus-o sa repete. Ba chiar a repetat si chiar a inceput sa inainteze in fata noastra. Nico in caruciorul de cumparaturi, eu asezam pe banda. Instant m-am enervat. Zici ca nu-mi venea sa cred ce aud. Raspunsul meu a fost unul ferm: "NU". " Daca va lasa d-na de dupa mine sa i-o luati in fata e treaba ei, dar eu nu va las. Ma intreb, chiar nu vedeti ca am un copil? " Si s-a apucat baba de plans, ca ea intarzie, ca a venit in grup, cu nu stiu ce autocar si figuri de genul. Si dai, si dai, si au inceput sa o compatimeasca cei din spatele meu.
Evident ca nu m-am abtinut sa nu-i amintesc ca exista o multime de case deschise, sa se bage in fata la altii. Si ea tot repeta " ca nu are decat o paine de cumparat". I-am explicat ca pur si simplu nu ma intereseaza. Dupa ce am iesit cu Nico am vazut-o afara, cu alte babe, stateau linistite pe banca din fata de la Iulius. 
Asa de tare m-am enervat, de parca am mancat vreo 10 chilli. Aveam intentia sa ma opresc sa o intreb ca acum nu se mai grabeste. Insa deja incepusem sa ma calmez. Dar jur ca mi-am dorit ca femeia sa se innece cu painea. A urmat apoi in autobuz, alti mamuti nesimtiti, care doar se uitau si se minunau de Nico dar stateau ca bovinele pe scaun, in timp ce eu cu Nico in brate,cautam un loc.
Mi-am promis inca o data ca nu voi ceda niciodata locul in autobuz unui varstinic, nu-l voi lasa niciodata in fata mea la coada la hypermarket si mereu le voi da replica " batranii din ziua de azi sunt atat de prost crescuti, incat nici Dumnezeu nu-i mai vrea la ei si le face loc pe alta poarta!"

vineri, 3 iunie 2016

Vreau din nou la Untold!

Anul acesta se lasa cu multe concerte in Romania si stii ce e tare: mai toate sunt in Cluj, fix aici sunt si eu. :)  Anul trecut m-am alaturat celor care au vrut sa-i vada pe cei mai bun Dj ai lumii: la Untold. Mi-a placut la nebunie concertul lui Armin Van Buuren. De cand am vazut ca vine la Cluj, mi-am zis ca acesta e concertul vietii mele. Ma rog, in afara de cel al lui Buble, la care evident ca mi-ar placea sa merg, insa pentru ca el sta departe de Romania, nu pentru ar vrea el, ci pentru nu cred ca a pus nimeni la punct detaliile ca sa-l si aduca, mi-ar placea sa merg si anul acesta din nou la Untold si da, din nou sa-l vad pe Armin Van Buuren. De ce din nou? Pentru ca a fost o experienta atat de frumoasa! Pentru ca el ca artist a fost magic: nu s-a uitat la ceas sa vada cand i se termina "jobul", asa se face ca a stat mult peste ora lui de final. Ne-a facut un cadou mare, noua, tuturor: sa stea mai mult cu noi! Atmosfera a fost super frumoasa. Nu cred ca am vazut niciodata atatia oameni stransi! Si sigur nu pentru a se distra. A fost singurul concert la care stadionul a fost full!
Armin a fost extrem de relaxat, extrem de prietenos. Stii ce mi-a placut cel mai mult? Faptul ca omul nu s-a lasat asteptat. Ora anuntata nu a fost decalata, pentru ca e el mare Dj. Omul si-a respectat fanii si a venit la timp. Si a si depasit ora de final a concertului. Toate acestea au facut ca el sa fie dorit si anul acesta si ma bucur ca Armin vine din nou la CLUJ!!!
Si cum sa nu te duci la Armin cand omul vine sa cante la tine in oras? Si cum sa nu te duci sa dansezi, sa canti, sa-ti faci inceputul de august cu adevarat minunat? Eu sigur o sa fiu acolo si o sa cant pana o sa ragusesc, o sa dau din maini pana o sa-mi amorteasca, am sa suprind fiecare moment din concert, pentru ca fiica mea sa se bucure si ea de concert, macar acasa, pentru ca inca e prea mica sa o duc la concert pe stadion. Da, are doar 2 ani si 9 luni. :) Insa e mare fan al lui Armin Van Buuren. Stii cum il recunoaste cand il vede la televizor? Daca ii pui pe toti dj-ii lumii in sir, ea stie exact care e Armin. Cam asta inseamna sa fii fan cu adevarat, mai ales la o asemenea varsta. Ca sa nu mai zic ca ii stie piesele mai bine decat poate multi altii.
Stii ce e tare? Inca nu mi-am cumparat bilete la Untold Festival, doar poate ca anul acesta le voi castiga. De ce? Pai anul acesta Danone face cinste. Cred ca nici tie nu i-ar strica niste bilete la concertele cele mai tari din tara! Stiu si eu, poate vrei sa canti alaturi de Sia, vrei sa-ti etalezi cizmele de cauciuc la Electric Castle sau poate vrei sa strigi alaturi de mine pe stadion la Cluj, la Untold. Ei bine, nu chiar langa mine, pentru fix langa mine va sta sotul meu, partenerul meu in tot. :)
Revenind la cele mai tari concerte ale lui 2016, sa stii ca cei de la Danone fac cinste.
Ca sa fie clar: pentru inceput trebuie sa cumperi o Activia de baut, apoi trimiti un sms sau poti intra pe http://www.activia.ro/vara-activia si inscrii nr bonului tau fiscal. Ce urmeaza apoi? Sa-ti suni prietenii sa-ti tina pumnii, sa aprinzi lumanari la toate bisericile si sa vorbesti cu Cel de Sus sa te ajute sa fii tu castigatorul. Daca mergi tu, sigur mai merge si iubita/iubitul! Sau de ce nu, viitoarea iubita/viitorul iubit.
Si ca sa fii si mai sigur ca ai si mai multe sanse, iti creezi  propria melodie, dai share pe Facebook-ul celui/celei cu care vrei sa mergi si apoi faci din nou tot ritualul de mai sus, ca sa te asiguri ca vei fi sigur cel care se lauda la toti ca a castigat biletele oferite de Danone.
 
Deci ne vedem la Untold?

miercuri, 25 mai 2016

Asta da experienta pozitiva!

Ma trezesc, arunc rapid o privire la smartphone sa vad ce s-a mai intamplat in lipsa mea. Imi place sa suprind cele mai frumoase momente din viata mea si a fiicei mele, realizand cat mai multe poze.
Acum ai internet peste tot: ori de la compania de telefonie mobila, ori gasesti wi-fi cam peste tot. Deci, de ce ai nevoie? Sa te tina bateria la telefon. Eh, asta e o problema uneori. Dupa vreo jumatate de zi cu internetul pornit, aplicatii, radio online, te trezesti ca bateria ta a fost golita, de zici ca cineva se tot se hranea cu energia de la smartphone-ul tau, chiar in lipsa ta activa.
 Eu sunt genul de persoana foarte atenta la nivelul bateriei, insa uneori si pe mine ma suprinde sa vad ca procentanjul e insuficient pentru nevoile mele. Acum nu te gandi ca sunt genul care sta toata ziua pe telefon. Nu, nu-mi permite statutul de mamica, dar in momentul de respiro si cand vreau sa impartasesc cu toata lumea momentele suprinse alaturi de fiica mea, sunt si online si available. :) Ca da, sunt o mamica conectat 24 din 24 la internet, tehnologie. Nu doar eu, ci si fiica mea. Cine zice ca-si tine copilul departe de evolutia tehnologica cred ca este mereu in concediu. Ca acolo cica stam departe de tehnologie. Asa zic ei, desi nu-i cred. :)
Recunosc, as avea mare nevoie uneori sau de multe ori ca smartphone-ul meu sa fie cat mai economisitor cand vine vorba de baterie. Si crede-ma ca inchid aplicatiile care se deschid o data cu internetul, imi curat frumos browersul de internet si cate nu mai fac. Degeaba, bateria mea se consuma mai repede decat se consuma o zi, care are 24 de ore.
Toate smartphone-urile te atrag cu tot felul de configuratii senzationale, cu tot felul de aplicatii, scurtaturi, tot felul de inovatii. Pe mine stii ce m-ar atrage prima data la un telefon? Autonomia! Vreau un telefon care sa ma faca sa uit de incarcatul bateriei in fiecare zi sau poate de 2 ori pe zi. Ca da, depinde de smarphone. Stii ceva? Cred ca Mos Craciun s-a inteles cu zana estivalului si s-a gandit sa-mi aduca mai devreme ceea ce numesc eu "smarphone de mare bun-simt"
Aceasta este minunea tehnologica!

Sa-ti fac cunostiinta cu noul Allview P8 Energy. Iti vine sa crezi ca romanii stiu sa creeze telefoane mai tari decat coreenii sau americanii, sau toti ceilalti? Crede-ma: acesta e un telefon romanesc. Chiar daca e facut aici in Ardeal, nu merge incet ca ardelenii. :) E unul care intrece asteptarile tuturor: are un display de 6 inch AMOLED® Full HD, iar sticla ecranului 2.5D te va determina sa tot maresti si micesti toate pozele.

Are niste culori, incat ai zice ca si tu arati mai bine in poze decat in realitate. Inca nu am testat telefonul, sper sa-l testez pe viata, adica sa fiu posesoarea unuia.
M-am lasat sedusa de imagine, poze, ecran  desi am inceput sa-ti spun ca am gasit smartphone-ul care te determina sa uiti de incarcatul bateriei o data pe zi sau mai des. Stii ceva? Allview P8 Energy are o baterie de 5200mAh. Asta inseamna ca in timp ce ai conexiunea la internet deschisa 24 din 24 de ore cu toate acele aplicatii pornite, bateria va avea nevoie de incarcare o data la doua zile!!!
Adica, e pe bune. Stiu, ecranul e marisor, si totusi bateria nu te lasa la greu, mai ales cand tu esti sedus de momentele din jur, pe care evident vrei sa le impartasesti cu toti.




Evident ca ai si posibilitatea sa economisesti bateria, daca esti genul, asa ca mine.
Apropo de incarcare, daca sa zicem ca bateria se gandeste sa se termine fix atunci cand cel mic a adormit, nu-ti fa probleme ca nu vei nimeri pozitia potrivita a cablului de incarcare. Suna ciudat ce-ti zic? Pai, nu e deloc. De ce? Pai 8 Energy PRO se conecteaza cu alte dispozitive extrem de facil, char si pe intuneric. Datorita cablului cu design reversibil USB tip C nu iti vei mai face griji niciodata ca ai introdus conectorul in pozitia gresita.


Stii, eu sunt cea careia ii place sa suprinda totul cu ajutorul camerei foto. Nu as vrea sa ratez vreun eveniment, moment si sa-mi para rau ca tocmai atunci am tinut camera inchisa.
Ei bine, minunatia de smartphone de la Allview are o camera cu o rezolutie de 13MP si Autofocus. Camera principala este prevazuta cu 5 lentile si protectie din safir pentru o rezistenta sporita la zgarieturi. Adica, chiar daca nu esti genul foarte atent cu telefonul tau, cineva s-a gandit la acest aspect si te ajuta sa-ti mentii telefonul in perfecta stare de functionare, si asta fara sa folosesti tot felul de huse de protectie care, dupa parerea mea, nu fac decat sa ne readuca aminte cum aratau smarphone-urile la inceputurile lor.










Stim ca in general, partenerii de viata, mai bine zis, unii sau mai bine zis, unele, adora sa invadeze intimitatea celuilalt. Ceva care nu denota decat lipsa de incredere, dar poate cine stie, celalat a tradat atributul de viata al unei relatii de succes. Pentru acest lucru a fost inventat "Easy Fingerprint", adica senzonul frontal pentru amprenta. Care stie ca nu orice atingere e magica si deschide calea catre secrete.
Daca stau bine sa ma gandesc, acest senzor e perfect si pentru curiozitatea copiilor, care crede-ma ca nu trece bariera amprentei. 

Apropo de copii, cand alegi sa calatoresti cu masina multe ore sau alegi avionul pentru concedii, trebuie sa fii dotat, "musai", cum zicem noi ardelenii, cu o multime de idei pentru a mentine la cote acceptabile rabdarea celui mic. Ce poate fi mai bun decat un joc cu Minnie Mouse, un tur virtual la Disneyland sau poate chiar o vizita la Doctorita Plusica? E sigur modul celui mai bun pentru transforma asteptarea in ceva deloc stresant.

Ei bine, romanii cam stiu asta. Asa se face ca Allview P8 Energy este un smarphone dotat la propriu! Are un  procesor Octa Core 1,3GHz si dispune de 3GB memorie RAM.  Nu cred ca o sa vezi decat o data pe an mesajul :" nu mai ai spatiu pe telefon". Stii de ce? Pentru ca memoria Flash de 64GB poate fi extinsa printr-un card microSD de pana la 128GB.











Eu imi aduc aminte de primul meu smartphone care o data la cateva ore se bloca, si nu pentru ca era unul slab, ci pentru ca vremurile il depasise, la momentul in care altii aveau deja telefoane inteligente super performante. Cu Alview P8 Energy aceasta experienta nu se va intampla. La ce procesor performant are, o sa fie o placere sa indeplinesti mai multe taskuri deodata. 

Apropo de poze, nu sunt genul care sa stie sa faca setarile perfecte. Ce sa zic, pentru acest lucru ai nevoie de talent si de ceva cursuri de specialitate. Cand ai insa un Allview P8 Energy nu mai ai nevoie de nimic, nici macar de talent, ai nevoie doar de cele mai frumoase cadre ca sa suprinzi totul.


Evident ca poti alege setarile potrivite pentru a realiza cele mai bune fotografii. Asta inseamna imagini succesive pentru ca tu sa te poti alege cu cea mai buna captura. Pana la urma cele mai frumoase poze nu sunt statice, Allview P8 Energy stie asta, si te ajuta sa realizezi cele mai frumoase poze in miscare.

Stii ce e tare? Ca poti sterge obiectele in miscare pe care nu le vrei in poza! Adica sa nu intre si masina de gunoi care tocmai atunci a trecut prin zona si erai sigur ca-ti strica fotografia perfecta!
Apropo de poze, ai la dispozitie functia Super Foto care captureaza imagini si de 5 ori mai mari decat maximul rezolutiei! Adica, chiar si tu poti realiza cele mai frumoase peisaje, demne de o expozitie si demne de expus chiar la tine in casa. Si da, sunt facute cu smartphone-ul!


Acum se poarta GIF-urile. Allview P8 Energy stie asa, asa ca o simpla atingere iti va crea 20 de cadre succesive, care va genera un GIF. Propriul tau GIF. Ca asa e frumos, sa fii original. Zic ca asa e cel mai frumos sa transmiti cuiva "la multi ani" sau pur si simplu sa-i spui "buna dimineata", evident in modul tau unic.


Telefonul acesta stie totul despre tine, asa ca se adapteaza mereu la starea ta. Mai mult de atat, te completeaza mai ceva ca jumatatea ta, pentru ca este in ton cu tinuta sau mediul in care afli. Cum?  Cu ajutorul functiei Cameleon. Cu ea poti identifica prin camera culoarea pe care vrei s-o pastrezi aproape.


Stii ce e tare? Tot ce ai citit mai sus le are un telefon romanesc! E cel care vede prin ochii tai energia pozitiva: Allview P8 Energy!
Stii ceva? Cand credeai ca totul e pierdut Allview P8 Energy vine sa-ti spuna ca nu deloc asa! P8 Energy PRO stocheaza timp de o saptamana imaginile sterse din galerie intr-un director de reciclare. Abia dupa sapte zile ele vor fi automat inlaturate si din acest folder. Mai mult de atat, intimitatea iti va fi din nou respectata: pozele pe care nu vrei sa le arati tuturor vor fi ferite de priviri indiscrete in Galeria privata, in timp ce documentele confidentiale pot fi stocate in directoare ascunse.Asa ca, chiar daca iti uiti telefonul pe masa la restaurant, iar prietenii curiosi sunt gata sa afle cele mai ascunse secrete ale tale, Allview P8 Energy nu-i va lasa.



 Apropo de copii ,tu decizi ce aplicatii lasi la indemana celor mici si pentru cat timp. Exista  sectiunea dedicata celor mici care poate fi particularizata usor, iar iesirea din aceasta zona speciala se face numai prin parola. Daca nu te poti pune cu cei mici, le stabilesti limite pentru ca toata lumea sa fie impacata si evident tu linistit ca nu au trimis mailuri la sefu sau mesaje la persoane pe care nu le deranjenzi, decat atunci cand e nevoie.


Eu recunosc, mi-a fost greu sa trec de la un sistem de operare la altul. Evident ca vorbesc de smartphone. Stii ce mi-au lipsit? Scurtaturile acelea care te ajuta fix cand ai nevoie. Ei bine, cand vine vorba de Allview Energy P8 scurtaturile nu lipsesc. Vei fi fascinat de functiile tactile inteligente: raspunde automat doar ridicand telefonul la ureche, roteste telefonul pentru a opri alarma, pastreaza ecranul activ atata timp cat camera frontala detecteaza privirea ta asupra lui sau deblocheaza ecranul la dubla atingere. In plus, desenarea unei litere pe ecranul inactiv te va indrepta direct spre aplicatie.







Pe mine m-a mai convins inca un lucru la Allview P8 Energy: modul de utilizare cu o singura mana. Aceasta functie miscoreaza suprafata activa a ecranului si pentru a manevra telefonul cu usurinta. Uneori recunosc ca e dificil sa te descurci cu un smartphone mare, mai ales cand in brate o ai pe cea mica, iar in cealalta mana mai tin o masina fara pedala.


La cum arata telefonul acesta, nu-ti vine sa crezi ca e romanesc! Stiu, nu doar ca e foarte inteligent si satisface nevoile oricarui pretentios, dar arata si foarte bine.


 Acestea sunt cele 2 culori disponbile: Gold si Silver. Ei bine, nu doar ca are un pret foarte bun, insa daca il comanzi de pe site-ul celor de la Allview o sa ai parte si de o oferta foarte tare: primesti CADOU pachetul de Servicii compus din Extra Garantie, Garantie Completa, Service Expres si Ochelarii Visual VR.
Ce sunt Ochelarii Visual VR? Ce fac ei? Te ajuta sa poti controla totul fara butoane, doar prin miscari. E ca si cum cineva ti-ar ghici gandurile. Suna de-a dreptul fantastic? E chiar real!  
Ei bine, pentru inceput trebuie sa intri  in aplicatia Full Dive. Acolo ti se vor deschide optiunile meniului la o simpla miscare din cap stanga-dreapta si invers. Daca  mentinii cursorului timp de 2 secunde pe una dintre aplicatii va deschide sectiunea dorita. Suna a Star Trek!
Cu ei poti trai experienta filmelor 3D chiar la tine acasa.



 Stii cum mi se pare mie toata aceasta experienta? Ireala si totusi e cat se poate de reala si e chiar aici!

duminică, 15 mai 2016

Fii unic: personalizeaza!

In oricare zi as alcatui un clasament, in fiecare zi aceeasi persoana ocupa prima pozitie. E chiar fiica mea. Ea e cea mai speciala persoana din viata mea. De ce tocmai ea? Ea stie totul despre mine. Ea e cea ma iubeste indiferent de starea mea, indiferent de raspunsurile mele, indiferent de ora, zi. Nu doar ca ma iubeste, insa o face neconditionat.
Nu stiu daca are vreo legatura cu faptul ca e fata sau nu, desi am vazut multi baieti care adora aceleasi jocuri feminine, insa pitica mea adora bijuteriile. Are chiar momente din zi cand se transforma intr-un mic bijutier sau mai bine, intr-un model pentru bijutier. Atunci probeaza toate bijuteriile mele. Si nu, nu mi-a fost teama sa i le ofer, chiar daca nu are decat 2 ani si 8 luni. :)
Daca i le-as fi interzis probabil ca tentatia era mai mare si sigur colectia mea era rapid incompleta. Stii cum e? Cu ce ti se interzice, cu acel obiect ai vrea sa te joci. Decat sa interzici, mai bine inveti cum sa pot folosi anumite obiecte interzise. 
Si pentru ca ii plac bijuteriile, o bratara personalizata cu litera ei" N" ar face-o cu siguranta extrem de fericita. Adora sa poarte bijuterii. La varsta ei insa in afara de cercei si o bratara, din cand in cand, nu am considerat ar fi necesar sau de bun gust pentru varsta ei. 
Ce bijuterie am ales pentru incheietura mainii ei? Ceva care sa o caracterizeze! Asta!

http://www.lovebird.ro/bijuterii-personalizate/bratara-banut-litera-aur.html
E o bratara finuta si micuta, potrivita pentru personalitatea si varsta ei.  Recunosc, e si pentru gustul meu. O bijuterie finuta, care pentru mine denota bun gust si care nu iasa in evidenta, decat prin simplitatea ei. Mie imi plac bijuteriile de dimensiuni mici.
Ce poate fi mai frumos decat sa surprinzi pe cineva oferindu-i ceva care sa-l caraterizeze? Si ce poate fi mai potrivit decat o bijuterie personalizata. Pe http://www.lovebird.ro/bijuterii-personalizate.html si  http://www.lovebird.ro/bijuterii-bratari.html gasesti cu siguranta modelul care sa se potriveasca pentru destinatarul cadoului tau!

marți, 26 aprilie 2016

Din pasiune pentru zambete!

De cand ma stiu am adorat sa ma joc cu cei mici. Intotdeauna mi-am imaginat ca mereu voi lucra in acest domeniu, legat de copii. Nu a fost asa, insa am cochetat uneori cu aceasta parte. Acum sunt chiar entertainerul personal al fiicei mele. Am invatat sa fiu copil, sa rad din orice, sa ma prostesc, sa creez povesti, sa ma transform, sa ma costumez in diferite personaje. Am invatat sa fac haz de necaz. Ca atunci cand un copil aluneca, cade sigur nu trebuie sa te miri sau sa exclami pe acea voce timorata ca ceva s-ar fi intamplat, mai ales daca e vorba de o cazatura fara urmari fizice.
Imi placea sa visez de fiecare data cand imi incercam si eu norocul pe la extragerilor loto, ca voi avea propria mea echipa care sa distreze copiii! Da, ma vad chiar imbracata in clovn sau in alte personaje mult mai cunoscute vremurilor noastre, cum e Minnie Mouse. Visul meu e sa fiu copil in fiecare zi! Nu doar sa-mi mentin sufletul tanar, ci chiar sa devin partenerul de distractie a celor mici.
Ar fi cu siguranta cei mai bine bani investiti! Stii de ce? Pentru ca ar fi cel mai placut job din lume! Platit si in zambete, rasete, fete suprinse in cel mai placut mod!
Nu exista bucurie mai mare decat sa te gandesti ca si azi te vei prostii la propriu, fara ca cineva sa-ti atraga atentia. Adica, te distrezi, ii distrezi si pe cei din jur si vei fi recompensat in cele mai placute moduri.

Si sunt convinsa ca succesul nu va fi doar la nivelul celor mici, ci si a adultilor care sigur se vor bucura ca se pot prostii la propriu, ca e permis, si ca alaturi de copii lor pot sa se joace, fara limite. Trebuie sa recunoastem, si noi adultii avem nevoie de deconectare, avem nevoie sa fim copii, sa ne bucuram de tot!
Recunosc,cand sunt cu fiica mea, doar noi doua,departe de ochii lumii ador sa ma prostesc, sa fac fete haioase, fara sa ma gandesc ca cineva va spune" ia, uite si la asta ce comportament neadecvat are pentru varsta ei". Nu conteaza varsta, conteaza sa fim mereu copii in adancul sufletului!
Fiica mea va fi sigur cea mai bucuroasa sa o vada des pe Minnie Mouse, sa-l vada pe Mickey Mouse si tot prietenii din Clubul Lui Mickey Mouse.
Ei bine, un costum cu Minnie depaseste 300 de lei.
Sursa: http://www.fabricademagie.ro/Costum-Minnie-Mouse-adulti.html

Si arata de poveste! Da, la costum mai punem si papuceii lui Minnie. Care se incadreaza cam la 100 de lei. Deci 450 de lei si arat ca Minnie. :) Acum sa fac un calcul: angajati imi trebuie vreo 5, plus baloanele specifice petrecerilor, plus costumele, bani pentru carburant ca sa ajungem acolo unde trebuie sa oferim zambete, un spatiu unde sa dam petreceri pentru cei care nu au spatiu necesar sa incapem noi, invitatii, copiii...ajung sigur la 10.000 de lei!

Am auzit ca la Provident se investe in pasiune. Nu doar ca se investe financiar, dar si cu suflet si se dau si sfaturi. Uite aici: https://www.provident.ro/dincolodeimprumut!


Stii ce e foarte tare? Nu doar ca vei munci cu pasiune, pentru tine, dar o data ce ai primit imprumutul de la Provident poti castiga si tot felul de premii saptamanal in bani!
Gata planurile?