Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri"
Nu se plateste taxa, nici de stationare, nici de oprire.

luni, 27 iulie 2015

Dorul meu nespus dupa Nico cand era bebelusa...

De o perioada buna m-a luat un dor nebun de Nico cand era mica,mica. Am tot vazut copii mici, ba mai mult, sambata am luat unul in brate. Atunci chiar imi venea sa ma apuc de facut copii. :)) Glumesc, pentru mine nu reprezinta acest un motiv sa mai fac inca un copil. :) Insa intotdeauna in jurul datei cand urmeaza sa fie ziua lui Nico ma apuca un dor nebun de copii mici. Anul acesta parca dorul e mai mare si Nico e tot mai mare. Inca putin si implineste 2 anisori!
Pana acolo insa, maine e ziua mamei mele. De 5 ani de zile nu am mai fost cu ea de ziua ei de nastere. Ma bucur ca anul aceste vom fi toti impreuna si ca va fi si ea cu noi de ziua lui Nico. E minunat sa-i stii pe cei dragi alaturi de tine in momentele frumoase ale vietii. 
Stii, toata lumea spune ca e minunat sa fie 2 frati, ca se ajuta, ca bla bla. Eu am exemplu propriu, ca lucrurile nu stau chiar asa intodeauna si pentru totdeauna. Am cel mai simplu exemplu si mi-e de ajuns incat sa nu contribui la o nereusita personala.
Si sincera sa fiu, nu stiu cum as putea sa impart iubirea enorma pe care i-o port lui Nico. Mi-e imposibil sa impart aceasta iubire. Probabil ca exista loc, insa in capul meu pare ciudata aceasta impartire. Nu stiu, parca nu-mi da un numar intreg. 
Revenind la dorul meu pentru cei mici, poate ca mi-l mai astampar luand in brate alti bebelusi. :)
 

luni, 20 iulie 2015

Vara e anotimul inspiratiei mele!

A venit vara, mult asteptata de mine. E anotimpul cand am atata inspiratie incat as putea sa o conserv pentru la iarna. Daca as gasi modalitatea de a face acest lucru, nu as mai sta pe ganduri. Intre timp stau sub aerul conditionat de la job. Ador vara, dar parca caldura imi slabeste inspiratie si imi determina degetele sa se miste pe "slow motion" atunci cand intalneste suprafata tastelor laptopului. Mi-ar placea cu siguranta vara sa scriu de undeva de pe nisipul fierbinte, stand la umbra unui palmier, privind pierduta catre un orizont pe care sa nu-l cuprind. Pot scrie cu gandul la aceasta dorinta, cert este ca tastez vara din aceleasi locuri ca si in alte anotimpuri, doar ca simt briza aerului conditionat. De ce? Pentru ca jobul de mamica nu te lasa sa faci chiar ce vrei tu. :) Acest aspect nu este un lucru deloc rau. E chiar placut sa incerci sa  furi "timp din timpul tau" de somn, atunci cand linistea acopera intreaga casa. E minunat sa ma asez cu laptopul in camera, sa pornesc aerul conditionat, sa verific mercurul din termometru de afara si sa ma bucur ca inspiratia mea depaseste pragul gradelor celsius pozitive, multe stranse chiar si la umbra. Si totusi, vara e anotimpul inspiratiei mele. E momentul cand tonusul meu este pozitiv si urca pana la 100%. E exact perioada cand gasesc cele mai potrivite cuvinte pentru toate gandurile mele. 
Si ce poate fi mai placut decat sa scrii sub aerul conditionat, cu soarele batand la fereastra ta si cu muzica ce iti alina auzul, data la un volum ce abia sursurul de apa ar putea sa-l intreaca? E exact imaginea mea de vara, cea de mamica aflata in cautarea inspiratiei in cele mai toride zile de vara.
Locurile care imi aduc inspiratia maxima, ar fi sigur plaja aurie. Undeva departe de agitatia cotidiana, unde doar briza marii,pasii vantului cald si valurile sa-mi tina companie. 
Toate aceste locuri fac ca neuronii mei sa danseze de bucurie si sa creeze tot felul de legaturi simpatice intre idei. :)
" I need vitamin Sea" este ceea ce am nevoie in zilele de vara. :) Pana atunci, pare ca gasesc inspiratia perfecta stand comoda pe covor, bucurandu-ma de aerul conditionat si ascultand in surdina muzica inspiratiei proprii. :)

miercuri, 8 iulie 2015

Miscarea e un mod de viata sanatos!

Copilaria este perioada cand creierul nostru e ca un burete: absoarbe orice informatie. E perioada cand copiem tot ce vedem in jur. Copilaria este momentul cand pornim in viata, cand suntem condusi in anumite directii de parinti, de bunici, de cei care ne inconjoara. 
Copilaria inseamna pentru mine jocuri, multa miscare, socializare "face-to-face". Tatal meu ne-a oferit, mie si fratelui meu,  o multime de alternative pentru petrecerea timpului liber. Zilnic mergeam in parc, luam mingea  de fotbal cu noi si incepea distractia. Si era distractie! Eu cu fratele meu si inca vreo 8 pusti ne vedeam precum marii fotbalisti ai lumii. Mie imi placea cel mai mult sa parez golurile. Eu eram cea care apara poarta  echipei mele. :) In fiecare azi aveam tot alte jocuri. Ne placea sa ne jucam volei, sa alergam, sa ne jucam badminton.
Pe langa activitatile desfasurate in parcul central din oras, imi placea tare mult sa sar coarda, sa ma joc elestic. Poate ca acum cand privesti inapoi, par niste jocuri prostesti, insa ele au facut ca noi, cei din acea generatie, sa nu avem probleme cu greutatea. Erau cele mai simple moduri de miscare.
Culmea era ca si baietii se jucau elastic cu noi. Erau modurile noastre de socializare, dintre cele mai simple si nevinovate. 
Un alt joc al copilariei, de care imi aduc aminte si pe care il jucam des se numeste: " de-a v-ati-ascunsalea". Era mare distractie! Ne strangeam toti copiii din zona si inceapam sa gasim locuri in care sa nu fim vazuti, in care sa ramanem ascunsi. Tot in fata blocului ne jucam " stop, stop, la perete, stop". Era distractiv! 
Ne placea sa ne dam cu bicicletele si sa" batem mingea", uneori chiar si in fata blocului. Nu stiu daca in ultimii ani buni am mai vazut pe cineva in fata blocului, "sa bata mingea".
Cand eram mica, eu si fratele meu am fost dusi chiar si la karate. Era un sport care ne-a dezvoltat abilitatea de ascultare, ne-a facut sa fim responsabili, ne-a ajutat sa colaboram, sa lucram in echipa, sa ne dezvoltam intelectul, sa respectam un anumit program impus de antrenamente, sa respectam reguli. Si da, daca mai punem si miscarea, atunci categoric am avut doar de castigat.  Si pe langa acest fapt, eram spaima colegilor batausi. :)) Cand erau probleme la mine in clasa, eu eram Chuck Norris-ul fetelor. :))
Fiecare joc prostesc, in viziunea copiilor din ziua de azi, a facut din generatia noastra, oamenii care suntem acum, cei care nu facem miscare doar la degete prin folosirea smartphone-ului. Am invatat sa facem din miscare un mod de viata, unul sanatos!
Eu zic sa ne strangem cu totii la cea mai mare ora de sport, sambata 11 iulie, chiar in centrul Transilvaniei, in Brasov. Pe langa faptul ca racoarea  va fi din partea orasului, noi toti vom putea sa cream cea mai mare ora de miscare! Si mai stii cineva? Vei avea parte de o multime de suprize! Toate detaliile le gasesti pe http://miscareafacebine.ro/2015/07/01/cea-mai-mare-ora-de-sport-brasov-va-asteapta-pe-11-iulie-in-piata-sfatului/ .
Miscarea face bine atat fizic, cat si mental!






luni, 6 iulie 2015

Un inger a plecat. De ce?

In weekend am primit o veste care mi-a bulversat tot universul. Fiica de 2 ani si 6 luni a unor prieteni a murit. Am simtit cum ma prabusesc, cum ma sufoc, cum pur si simplu nu mai am aer sa vorbesc. Am fugit spre fiica mea, am luat-o in brate si m-am decis sa nu-i mai refuz nimic. M-am intrebat atunci cand am aflat cum e corecta Divinitatea? De ce se intampla astfel de lucruri incredibil de triste? Chiar am inceput sa pun la indoiala existenta Celui de Sus. Nu vreau sa intru in amanunte legate de cauza mortii fetitei si alte detalii. 
M-a intristat atat de mult veste si acum am un nod in gat. Nu exista durere mai mare pentru un parinte decat sa nu-si mai poata tina copilul in brate. E criminal! E ca si cum cineva ar incerca sa te sufoce, sa te omoare lent. E cea mai mare povara si pedeapsa pe care o poate primi un parinte.Nu exista ceva mai dureros de atat.
E atat de trist si pentru mine, incat orice mesaj adresat parintilor nu e potrivit. Cand ma gandesc mi se strange stomacul si lacrimile imi aluneca pe obraz. Nimic nu e potrivit, nici un cuvant. Tacerea e cea mai buna. 
Stii, daca cineva imi dadea aceasta veste acum cativa ani nu simteam ce simt acum. De ce? Pentru ca atunci cand esti parinte intelegi perfect ce simte alt parinte pentru copilul sau. E aproape imposibil sa poti sa mai traiesti. Lumea ta se destrama, iar ziua de maine pare fara sens. 
Imi va fi extrem de greu azi sa asist la inmormantarea unui inger. Sunt devastata si mi-am promis ca nu-i voi mai refuza nimic copilului meu. Absolut nimic! 
Fiecare clipa e pretioasa si fiecare moment alaturi de copilul tau e magica! Profita de ea!

joi, 2 iulie 2015

Misca-te cat mai des, cu sens sau fara sens...cu Rexona!

Sa fii mamica este poate cel mai frumos lucru pe care i se poate intampla unei femei. Sa fii mamica este sigur cel mai solicitant job din lume. Nu ai concediu, zile libere, dormi cand apuci, mananci cand cel mic a incheiat joaca si are chef sa doarma. Tabieturile tale se transforma in placeri ocazionale si asta atunci cand cel mic se lasa condus in lumea viselor pentru cateva ore. 
Sunt o mamica "posesoare" a unei minunate fetite de 1 an si 10 luni. Fiecare zi incepe dis- de- dimineata, undeva pe la 6, cand alarma telefonului ma trezeste din somnul cel frumos si ma trimite la job. Uneori cea mica se trezeste si ea, isi ia portia de laptic si apoi adoarme, iar eu pot sa-mi incept ziua. Urmeaza dusul, pregatirea licorii pentru job, adica cacao cu lapte, echipatul, putin machiaj, daca am chef si timp, castile in urechi si iesirea pe usa. Timp de mai bine de 30 de minute cat fac pana la job, incerc sa-mi reintru in atributiile zilei: imi fac o mica recapitulare a ceea ce am facut in ziua respectiva: " mancare pentru cea mica, spalat haine, iesit la plimbare, cumparaturi, mancare pentru noi, cei mari." Tot timpul ma intreb:" oare ce am uitat?" Atunci urmeaza sa-mi consult reminderele din telefon. Telefonul e singurul care nu uita si care ma ajuta si pe mine sa nu uit. 
Pe la 12 si un pic, inchid laptopul, pornesc din nou muzica in casti si pornesc de la job. Plec spre casa cu un dor nebun de cea mica si cu gandul ca urmeaza o noua zi alerta, cu tot felul de activitati diverse.
Dupa vreo 40 de minute de schimbat autobuze si trolee, ajung la destinatie. De abia astept sa ajung la usa casei si sa aud o voce dulce :" mami, mami". Contactul vizual e minunat, cand vad bucuria din ochii micutei mele. Urmeaza sa ia la "puricat" cam tot ce am: " casti, geanta, pe mine". De acolo incolo nu se mai dezlipeste de mine. Dusul meu se reduce la o ploaie rapida in bataia picurilor de apa. 
Urmeaza apoi masa de amiaza pentru cea mica, joaca, dansul care trebuie sa includa categoric muzica ascultata la maxim, apoi urmeaza sa o conving ca pentru a ne putea juca toata ziua, trebuie sa o luam si o pauza de somn. De cele mai multe ori primesc un refuz, asa ca muzica, dansul si joaca dureaza pana pe la vreo 16. Apoi singura se aseaza in pat si spune: " mami, nani". Si atunci rasuflu si eu usurata. Urmeaza pentru mine 2 ore de treaba pe "silent". Ori stau langa cea mica si incerc sa vizualizez ce mai difuzeaza canalele tv, ori urmeaza activitati casnice la nivel scazut al sunetului: gatit, calcatul hainelor. 
Dupa cam 2 ore, 2 ore jumatate urmeaza o noua runda alerta. Se trezeste cea mica si plecam in parcul de la mallul de langa noi. Luam mingea, luam mascota cu Minnie, ne dotam cu apa, olita, biscuiti, palarie de soare si iesim pe usa.
Acolo socializam, hranim pestii si ratele, porumbeii, ne aratam talentele in joaca cu mingea, admiram avioanele care trec fix deasupra parcului, fie ca de decoleaza, fie ca aterizeaza. Si alergarea face parte din distractia de dupa-amiaza.
Dupa vreo 2 ore suntem deja cu bateriile pe jumatate terminate. Pe la vreo 20:30 ne reintoarcem acasa, urmeaza dus, ne luam pijamalele, ne bem lapticul, ne jucam cu puzzle-ul, mai ascultam muzica, dansam, coloram, ne luam si portia de desene animate si apoi se aude vocea fiicei mei spunand: " nani". E momentul cand inchide televizorul si cand ne minunam de stelele ce stralucesc pe peretele cu patul ei. Uneori dureaza 20 de minute pana adoarme, alteori nici 5 minute. 
Si uite cum fiecare zi este extrem de activa si frumoasa, si in fiecare zi strangem tot mai multe amintiri! :)
Si da, miscarea face bine atat pentru cei mici, cat si pentru cei mari.
 Pe  https://www.facebook.com/RexonaRomania o sa afli cata miscare faci zi de zi, cu fiecare activitate a ta! 






Si totusi, finalul de zi te va gasi pregatita pentru urmatoarea, tot fresh datorita Rexona Motion sense. E un odorizant care elibereaza microcapsule cu parfum la fiecare miscare a ta. Si crede-ma, o sa-ti doresti sa te misti cat mai mult si cat mai des, cu sens sau fara sens!