Stim cum e ca cineva sa-ti treaca peste principii? Cand vine vorba de copilul meu nu fac compromisuri, nu iert pe nimeni, nu am intereseaza scuzele si alte cuvinte spuse. Asa ca in weekend mi-am iesit din "pepeni". Mi-a fost imposibil sa inteleg de ce nu e necesar sa stiu nimic de copilul meu, chiar si atunci cand sta cu bunicii. Poate sa fie orice: mama, sotul meu, nu conteaza. Atunci cand sun si vreau sa stiu ce face copilul meu, vreau sa mi se raspunda, nu sa sun ca proasta timp de mai bine de o ora jumatate si nimeni s anu-mi raspunda la telefon. Explicatia de genul: " mi s-a descarcat telefonul si l-am uitat la incarcat" sau " pai doar stiai ca e cu mine" nu ma multumeste! Atunci cand am ramas insarcinata in afara de sotul meu nimeni nu a avur grija de sanatatea mea fizica si mentala. Dupa ce s-a nascut Nicoleta tot sotul meu a fost cu mine, desi simteam nevoia sa o am pe mama langa mine sau chiar pe tatal meu. Nu, ei nu au fost langa mine si nu am sa le iert niciodata acest lucru! Pentru a fi langa copilul tau, atunci cand are nevoie de tine, nu ai nici o scuza care sa-ti motiveze absenta. Punct. E trist ca nici acum lumea nu intelege acest lucru. E si mai trist ca daca imi iau cateva ore de pauza, inseamna ca e ca si cum mi-am abandonat copilul. Cine nu respecta reguliile mele, privind copilul meu, se va confrunta cu zidul ce il ridic atunci cand nu sunt luata in serios.
Copilul meu e cel mai important si chiar si atunci cand nu sunt langa mea, pentru cateva ore imi e extrem de dor de ea. Sa aflu cum e ea, e ceea ce simt si cine nu-mi respecta dorinta nu vad de ce ar merita privelegiul de a mai sta pe langa mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu