Blogging cu umor

Povestea de azi este una adevarata, o aventura de neuitat si de povestit si nepotilor.Data povestii? 1 Mai. Locul de desfasurare: lac de pescuit. :) Anul acesta de 1 mai, eu, sotul si parintii mei ne-am arcuit betele de pescuit, ne-am ascutit carligele si am pornit in cautarea micii sirene si a pestisorului de aur..pe la vreo 7 si ceva eram deja pe balta insorita, asteptand ca plutele noastre sa fie innecate in adancimea lacului...nu eram singuri pe lac..era plin de lume, in cautarea linistii si evident a capturii, care ne-ar face demni de o poza cu imensitatea din bat...in tonul linistii de pe balta, ne-am aruncat si noi betele in larg, increzatori, si bucurosi ca putem savura o zi insorita. In timp ce ne povesteam noi zilelele si activitatile, vad ca batul din partea mea stanga, care era al tatalui meu, incepe sa se miste...il atentionez pe tatal meu ca batul incepe sa paraseasca spatiul ierbii ( batul nefiind supravegheat ), insa tatal meu nu ma baga in seama.,rezand ca-i dau semnale gresite. Vazand totusi ca nu e doar un simplu "agatament", ma ridic de pe scaun si fug spre batul de pescuit. Prea tarziu...Batul deja se misca cu o viteza naucitoare spre mijlocul lacului...de mentionat ca batul tatalui meu era un bat de pluta de cam 4 metri. Ei bine, cand batul a parasit spatiul verde, atunci toata lumea si-a dat seama ca nu am dat alarma falsa.Batul era condus de o "dihanie", care ajunsa in mijlocul lacului, se afunda in adancuri.Se mai vedeau doar vreo 40 de cm din bat, bat care era  dus pur si simplu spre fundul lacului. Sotul meu si-a luat betele de greutate, eu eram cu aparatul foto, iar tata a mai luat in bat, cu scopul sa recupereze evident si batul pierdut, dar si pestele "nervos". Si uite asa,  am facut ture pe lac. 

Toata lumea innebunita de ce vedea, punea intrebari. Toti credeau ca e un sarpe mare pe lac, cand de fapt...era un peste mare, dornic sa duca un trofeu acasa..batzul tatalui meu :) Dupa ce pestele a taiat firul, a furat momeala, a eliberat batul, noi am reusit sa recuperam batul pierdut in largul lacului. Noroc cu sotul meu, care din a doua aruncatura,  a si reusit sa captureze batul pierdut in mijlocul lacului.

Dupa o asemenea aventura toti stateam cu betele in mana, nu le-am lasat supravegheate.:) Asta pana cand ne-am pus sa manancam.Atunci am auzit cum senzorul montat pe batul de pescuit al sotului meu, pur si simplu ragusise. :) Un peste a muscat momeala si era gata sa lupte pentru liberatatea lui. Nu si acesta, pt ca desi se innodase tot nailonul si nu se mai putea mulina, sotul meu ajutat de tatal meu a reusit sa aduca captura pe mal.Evident cu ajutorul meu si al mamei mele, care am facut si galerie si am tinut si minciocul. :) Si asa ca un crap de 5 kg si ceva s-a lasat prins...si admirat in poze. 

A fost singura captura memorabila din acea zi, dar a fost o zi pe cinste..cu semnificatie si cu...trofeu :)

Aceasta proba este sponsorizata de Reeija.ro.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013.