Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri"
Nu se plateste taxa, nici de stationare, nici de oprire.

luni, 30 aprilie 2012

Verde asezonat de..vara

Eu si sotul meu ne-am facut o obisnuita ca in fiecare dupa-amiaza cand suntem impreuna sa iesim cam o ora la plimbare. Chiar ieri am remarcat cat de repede a "explodat" natura...totul e verde, asezonat cu florile pomilor care au simtit ca e timpul sa ne scoata din cotidianul acel gri al blocurilor de beton..e atat de frumos, incat iti vine sa dormi pur si simplu in natura...si apropo de natura, maine ne asteapta o zi cu soare si cu o partida de pescuit...asa s-a nimerit, si e perfect...nu am tinut sa fiu libera maine, dar e bine ca sunt :) Chiar ieri cand vedeam oameni veniti la cumparaturi ( unde lucrez eu) imi venea pur si simplu sa ii indrum spre locurile unde pot sa profite de natura..chiar e pacat sa mergi la cumparaturi intr-o zi de weekend, libera si cu vreme de vara...ce n-as fi dat sa fiu eu in locul lor ( libera) ..as fi stat cu siguranta undeva in mijlocul naturii, gandindu-ma la..nimic..privind in gol, golindu-mi mintea..visand cu siguranta doar la concediu...dupa o iarna atat de lunga, e chiar mare pacat sa nu profiti de minutele libere plimbandu-te...plus ca dormi si bine noaptea...asa se vede in jur ca miscarea nu mai este o prioritate...asa aratau multi dintre oamenii din jur, ca un urs care a stat in viziune toata iarna, si care nu a facut altceva decat sa manance si sa stea in pat..oameni diformi, incorsetati in haine de marimi prea mici pentru corpul lor...bunul gust e atat de rar, incat nu e greu sa-l remarci, atunci cand el apare..la fel si respectul..doua calitati ale oamenilor pe cale de disparitie..am devenit atat de ignoranti, atat de rai, atat de pusi pe cearta, incat cautam motive din nimic...si intrebarea mea fireasca este: care e scopul? Probabil descarcarea emotionala....asta ca le gasesc o scuza celor ce procedeaza in acest mod...insa nu e mai usor sa vorbesti frumos, pe un ton calm..garantez ca rezolvi totul, mult mai repede, mult mai simplu si fara sa iasa scantei...Poza pe care am atasat-o la postare e facuta de sotul meu, si sunt florile pe care le-am primit de la sufletul meu pereche intr-un moment special :) Distractie placuta de 1 mai si profita cat mai mult de iesirea in aer liber...sa nu zici atunci cand vine iarna, ca ti-ai dori sa fie din nou cald, si sa ai regrete..:)

joi, 26 aprilie 2012

10 ani....

In curand se incheie o noua saptamana...inca putin si se apropie luna mai.o luna plina de evenimente...se implinesc deja 10 ani de cand am terminat liceul...ce repede a trecut..e drept ca e suficient sa ma uit in buletin ca sa-mi dau seama de acest aspect..in plus tot in luna mai pleaca si mama pentru un nou sejur de cateva luni..distanta fizica, pentru ca sufleteasca, ea e mereu langa mine...si acest lucru conteaza cel mai mult...zilele trecute cand am iesit la 16 de la serviciu m-am luat de manutza cu sotul meu si am plecat sa colindam centrul Clujului...nu am mai facut acest lucru de prea mult timp...a fost asa de placut sa te plimbi...a fost o dupa-amiaza care mi-a adus aminte de primele luni ale relatiei noastre ( si asta a fost cam acum 9 ani si ceva....a trecut ceva timp si de atunci)...e frumos sa valorifici timpul liber in acest mod...e atat de relaxant, te decontezi de tot atat de repede si te incarci de energie...inca nici nu simti ca a mai trecut o zi din viata ta pe bancile jobului...ne-am propus sa facem acest lucru de fiecare data cand suntem impreuna dupa-amiaza...e drept ca se intampla cam rar...azi si maine sunt deconectata de la job, pentru ca sunt libera...weekend-ul ma va gasi inchisa in spatiul jobului...vor veni si alte weekend-uri cand voi fi libera si voi putea profita din plin de relaxare..uitandu-ma doar la undita aruncata in valurile apei si gandindu-ma...la nimic..e atat de relaxant sa pescuiesti...incat nu mi-am imaginat niciodata ca ma va relaxa atat de mult..linistea, natura..si compania celor dragi e categoric cel mai bun mod sa uiti de tot si sa te incarci de multa energie pozitiva..acum las scrisul fiindca ma cheama sarcinile casnice pe care mi le-am propus pentru astazi...

miercuri, 11 aprilie 2012

Pot sau nu pot?

In aceasta dimineata mi-am deschis corespondenta electronica si am gasit un mail ce avea ca subiect "Ai zambit azi?"...si care m-a pus pe ganduri...de ce? Pentru ca nu mai zambesc, pentru ca desi as avea multe motive sa zambesc nu pot...sau si daca zambesc nu e zambet care sa fie din suflet, sau sa fie un zambet care sa se citeasca si pe ochii ei...asta m-a pus pe ganduri, tocmai pentru ca sunt persoana care ii determina pe ceilalti sa zambeasca, dar daca nu ma pot zambi eu cum mai pot sa-i fac pe ceilalti sa zambeasca? Si problema e ca nu ma regasesc...eu sa nu rad, sa nu zambesc, sa nu fiu vesela? Pai nu vorbesc categoric despre mine...eu mereu gaseam motive sa zambesc in sufletul meu, sa fiu vesela, sa-i determin pe ceilalti sa paseasca spre viitor, dar acum eu sunt pur si simplu cazuta si nu ma pot ridica...tot incerc, si tot nu reusesc..parca sunt intr-o prapastie si nu vad nici o lumina, nici o cale de iesire...e atat de ciudat, incat ma intreb: cand va veni din nou ziua in care voi fi din nou eu? Caut mereu motive sa ma ridic, sa merg mai departe si nu reusesc...pur si simplu ma simt blocata..blocata dupa un zid, atat de inalt, incat nu pot sa-l escaladez...am devenit o grija permanenta pentru cei din jur, care cauta sa ma scoata din starea in care sunt...cauta persoana care eram si nu o gasesc...nici eu nu stiu unde e si cand va reveni...urasc sa ma uit in oglinda sufletului si sa nu ma regasesc...sa nu mai gasesc motive sa merg mai departe, urasc sa zic :"ce bine ca a mai trecut o zi"...tata imi zice in fiecare zi, nu renunta, tu nu renunti, tu mereu cauti calea de iesire, tu mereu esti invingatoare...nu mai gasesc calea sa escaladez scarile zilnice, nu vreau sa ma impiedic si nici nu vreau sa fiu mereu cu ochii in patru, astfel incat sa nu-mi puna cineva vreo piedica...Nu trebuie sa renunt nici acum, chiar daca nu vad nici un motiv pentru care ar merita sa lupt..trebuie sa-mi demonstrez mie inca o data ca pot invinge orice...

duminică, 8 aprilie 2012

Liniste tulburata....

A venit si weekend-ul..si ziua de sambata..planificata inca de la inceputul saptamanii...ne-am strans in familie si am plecat sa cautam pestisorul pe aur pe balta de la Ciurila...ne-am aliniat betele de pescuit, ne-am asezat pe scaune, am povestit...am suprins momentele de pregatiri cu aparatul foto, le-am memorat...am privit la cerul albastru conturat de niste nori albi imensi, parca rupti dintr-un basm..am privit spre linistea apei....asta pana cand vantul s-a gandit sa ne spulbere linistea...si nu doar vantul..ci si telefonul, care a stricat echipa formata, pentru ca sotul meu a trebuit sa plece la job...nimic nu a mai fost la fel...imi venea sa urlu, sa plang...de ce si in zilele libere cineva trebuie sa ne strice linistea? probabil ca raspunsul potrivit ar fi: de ce nu? Asa ca am ramas in 4, eu fratelo, mama si tata...eu am prins vreo 2 pestisori..nici unul auriu...pe la vreo 15:30 ne-am strans betele, am lasat vantul sa strice perfectiunea lina a apei si am plecat....azi din nou singura...singura cu gandul la ziua perfecta in familia, cu gandul la peisajul de poveste de ieri...ascultand muzica, pregatindu-ma sa recuperez episoadele pierdute din serialele mele: Grey's Anatomy, House si The Mentalist...as fi mers la ai mei acasa, dar afara e o vreme atat de neprielnica..incat nu-mi vine sa ies afara nici sa iau o gura de aer...asa ca aleg ca si cale de comunicatie telefonul, care astazi se va rosi cu sigurantza...si cu sigurantza, nu pt ca astazi sunt Pastile catolicilor...ma si gandesc ca o sa ma mut pe un varf de munte, o sa admir peisajele din jur, si voi fi animata doar de unduirile ierbii, a brazilor ...tanjesc dupa liniste, visez la momentele in care nimeni nu-mi va strica momentele cu cei dragi..daca trebuie ii iau pe toti dragi cu mine si nu-i mai las sa plece de langa mine, nu o sa mai las pe nimeni sa-mi strice micile placeri...de ce sa-i las? Mi le dau ei inapoi? Niciodata...de ce sa le pierd? Timpul nu pot sa-l mai dau inapoi...asa ca de ce sa-mi pare rau mie? Sa le para rau altora ca timpul a trecut pe langa ei cu viteza luminii, si sa se zgarie pe fatza ca nu s-au bucurat de micile placeri ale vietii...

joi, 5 aprilie 2012

Cum ar trebui sa fie?

Ma intreb de foarte multe ori daca sacrificiile pe care le facem zilnic merita...merita oare sa te consumi psihic, merita oare sa-ti dai interesul, merita oare sa-ti pese? Am ajuns de prea multe ori la concluzia ca nu merita..si totusi trebuie sa ridici capul in fiecare zi si sa mergi mai departe...sa te bati de obstacole, sa nu te incarci emotional cu lucruri care nu merita...usor de zis, uneori mai greu de facut...greu de facut cand esti o persoana careia-i pasa...caut remedii pentru supravietuirea zilnica..imi vine sa urlu, de multe ori imi spun ca e doar un vis urat...imi vine de multe ori sa renuntz...si tot atunci imi zic ca e un curs pe care trebuie sa-l urmez...sa fie oare un curs firesc al vietii zilnice? Si tot atunci ma intreb cum de unii reusesc sa ignore? Merita sa fii mereu pus la zid pentru lucruri pe care nu le-ai facut tu? Si tot atunci ma gandesc ca poate ti se pun in carca niste probleme, pentru ca iti pasa...pentru ca te dai peste cap sa le rezolvi...dar nu ar trebui sa fie asa...nici acum nu am invatat prea bine sa nu ma consum...am incercat multe metode si tot nu le stapanesc...am avut perioade cand am reusit...nu vreau sa fiu un sac de box, nu vreau sa plec capul, fara sens, nu vreau sa fiu un robot care executa niste comenzi...incerc zilnic sa ma gandesc doar la lucrurile frumoase din viata mea...incerc sa le vizualizez, incerc mereu sa zic ca e doar un aspect de moment...dar la un moment dat iti vine sa lasi armele jos si cauti linistea, care te determina sa vezi viata dintr-o alta perspectiva....folosesc de prea multe ori replica in gand "bine ca s-a terminat"...dar nu e bine...de ce trebuie sa te bucuri ca s-a mai terminat inca o zi? Asta e societatea pe care ne-o dorim? Sa rasuflam usurati ca s-a mai dus inca o zi din calendar? Nu ar trebuie sa fie altfel? Imi vine sa ma mut pe un varf de munte si sa cresc animale si sa ma bucur de liniste...o liniste care imi lipseste, sau pe care o am in doze moderate...mult prea moderate zilnic...refugiul zilnic este acasa..intre pereti, alaturi de sotul meu, la telefon alaturi de parintii mei...imi vine sa creez un buncar si sa ma ascund acolo, cu toti cei dragi..sa nu pierd nici un moment din viata...ma si intreb de multe ori..pt ce atatea sacrificii? pentru ce...pentru nimic..ajungi sa nu te mai poti bucura de nimic, pentru ca pur si simplu ziua are putine ore...

marți, 3 aprilie 2012

"Fa-mi o poza sa te vad"

La intrebarea ce ai mai facut? Nu pot decat sa raspund: job si acasa..chiar nu am mai facut timp sa fac altceva..nu am mai avut timp.....am fost ca un robotel teleghidat..trezirea, job, acasa...dar de acum urmeaza si sa-mi umplu timpul intru-un mod placut..urmeaza relaxarea in aer liber, ori in weekend, ori in timpul saptamanii..nu-mi vine cred ca deja e luna aprilie..mai e putin pana la Sarbatorile Pascale..mai e putin pana pleaca mama inapoi in Italia, pana plec in concediu..parca mult prea repede s-a scurs timpul pe langa mine...am fost ca un spectactor in ultimul timp la totul din jurul meu..am avut mare noroc cu sotul meu, care mi-a tinut locul si in casa..am avut noroc cu mama, care m-a ajutat si ea..am noroc cu cei dragi ca ma suplinesc ori de cate ori e nevoie..ca imi ridica moralul ori de cate ori ma vad ingandurata, ori de cate ori ma vad cu capul in pamant...tata si glumea.."fa-mi o poza sa te vad"...nu l-am mai vazut de mai bine de 3 saptamani..eu care nu pierdea saptamana din luna sa nu-mi vad parintii..pe mama am mai vazut-o, pentru ca atunci cand prindea cate un moment se urca repede pe masina si venea la cluj sa ma vada...nici pe fratele meu nu l-am mai vazut, decat acum in weekend cand a venit la job sa ma vada..m-a strans asa de tare in brate, asa cum nu a mai facut-o demult..mi-e dor sa stau cu cei dragi, mi-e dor sa calatoresc cu gandul printre nori..dar stiu ca vor veni si momentele cand voi putea sa profit de compania celor dragi..pacat ca timpul va fi limitat...nu conteaza, oricat e minunat..1 minut, o secunda...mi-e dor sa hoinaresc printre topurile muzicale, mi-e dor sa stau cu ochii in laptop si sa urmesc noutatile..astazi e o zi in care am incercat sa acumulez toate noutatile, toata relaxarea..sa capat energia pozitiva, care ma caracteriza..cand e mai greu trebuie sa mergi inainte..eu am avut si momente in ultima luna cand imi venea sa las totul si sa plec..cand simteam ca psihic nu mai pot..cand am plans, cand ma intrebam de ce eu..cand ma rugam ca fiecare zi sa fie linistita...cat de pretioasa e linistea..si atmosfera calma..suspinam dupa ea...dar nu ma dau batuta..lupt..niciodata nu am renuntat..nu voi renunta nici acum...