Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri"
Nu se plateste taxa, nici de stationare, nici de oprire.

joi, 24 februarie 2011

Forta gandirii pozitive

Chiar ma gandeam zilele trecute, cat de mult ma enerva cand eram in liceu, cand era obligatoriu sa citesc o carte de sute de pagini in cateva zile. Ma enerva de numa numa, nu pentru faptul ca trebuia sa o citesc, ci pentru ca eram obligata. Acum citesc din placere si citesc zilnic. De cateva zile m-am apucat de citit o noua carte, se numeste Forta gandirii pozitive. Fratele meu mi-a recomandat-o si nu am putut astepta pana o termina el de citit, asa ca mi-am cumparat-o. E incredibil de interesanta cartea. In primele doua zile cred ca am citit vreo 200 de pagini, pur si simplu nu-mi putea dezlipi ochii de foile cartii. Cum ii spune si titlul, Forta gandirii pozitive, inveti sa nu mai lasi grijile sa-ti acapereze integritatea mentala, inveti sa-ti golesti mintea, sa te gandesti mental doar la lucruri pozitive. Iti recomand cu mare caldura aceasta carte. Mai am de citit cateva pagini din carte, iar apoi o voi reciti. Am invatat sa gandesc pasii vietzii in note pozitive, sa las grijile deoparte, sa ma bucur cu mai multe intensitate de ceea ce am. Simti ca viata ta este groaznica si ca nu ai nici o cale de iesire? Atunci fa precum spune autorul cartii: fa o lista cu persoanele pe care le ai alaturi de tine. Vei descoperi ca esti o persoana norocoasa. Incearca sa-ti creezi mental ceea ce-ti doresti de la viata, crede in ceea ce doresti si gandeste-te mereu la acea imagine. Vei vedea ca lucrurile pozitive se vor "scalda" in viata ta. Daca mereu vei gandi negativ, vei atrage asupra ta toate lucrurile neplacute. Asa ca am un sfat pentru tine: Urmeaza-ti instinctul, crede cu tarie in ceea ce doresti si vei constata ca NIMIC NU E IMPOSIBIL!

luni, 14 februarie 2011

Verigheta...ce simti cand o porti?

Ziua care uneste destinele a doua persoane sortite, care s-au decis sa-si uneasca destinul este extrem de emotionanta. Doar cand ma gandesc la ea am extrem de mari emotii. Zilele acestea trebuie sa vina si verighetele, comandate. Am asa mari emotii. De abia astept sa simt emotia ce ti-o transmite cele doua parti ce unesc un intreg. O sa intrebi daca e suficient sa ai o verigheta pe deget ca sa te simti diferit? O sa-ti raspund scurt: da, pentru ca ea aduce cu sine multe emotii, multe de tot..nu e doar o verigheta, e purtatoare de emotii, de multe semnificatii. Cand esti deja in apropierea celui mai frumos eveniment din viata ta, iti vei da seama cat de mult face chiar si o verigheta. Zici inainte sa te decizi ca nu e mare lucru si cand ajungi in bijuterie si constientizezi ce urmeaza, te vor cuprinde fiori. E ceva greu de descris, e greu sa-ti spun in cateva cuvinte semnificatia. Nu e doar o bijuterie, doar ceva de purtat, e un obiect incarcat de atat de multe trairi, incat e greu sa-ti dai seama care este cea mai important sentiment pe care-l traiesti cand o ai pe deget. Am sa-ti spun ce am simtit eu. Oricum deja am mari emotii, si nu acele emotii ca te prezinti la un job sau la un examen, si te intrebi ce urmeaza sa fii intrebat, sunt acele emotii placute, ce reflecta trairi incredibil de frumoase in fiecare partica din corpul tau. Nu simti ca femeie acelasi lucru, pe care-l simti cand probezi un inel. Stii ca urmeaza sa-l porti pentru ca e cadou de ziua ta, sau de o anumita aniversare. Dar cand e vorba de ceva atat de serios, nu stii cum sa-ti maschezi emotiile, cum sa nu-ti tremure degetele, cum sa nu ramai fara cuvinte sau cum sa spui ce trebuie. De fapt, aici nu e vorba de cuvinte, e vorba de traire, e vorba sa simti momentul, sa fii cu totul in acel moment, si sa te bucuri de fiecare clipire a ochiului, sa surprinzi reactia celui iubit, si sa o vezi pe a ta in oglinda sufletului. Nu conteaza ca-ti sta sau nu bine, totul consta in ceea ce simti. Daca simti ca locul ei ii este la tine pe deget, atunci poate sa fie o sarma, fara greutate , ca tot e valoroasa in adancul sufletului tau, in inima persoanei iubite, si asta conteaza cel mai mult, ca tu si acea persoana sa simtiti ca soarta sufletului v-a adus in acel moment, sa traiti acea "traire"emotionanta, pe care o simti o data in viata.
Pe final de postare mi-am adus aminte ca astazi e Valentine's day. Iti dai seama ce impresionata sunt de aceasta zi, dar nu stiu cum se face, ca desi nu tin mortis sa sarbatoresc aceasta zi, tot am fosta rasfatata si tot mi-am surprins iubitul cu ceva dulce de tot :)

joi, 10 februarie 2011

Rochia m-a ales pe mine...

Un anisor a implinit blogul unde parchez eu gandurile. I-am urat la multi ani micului meu jurnal si i-am promis ca-i voi face cadou cateva schimbari anul acesta, poate mai multe postari. Bun. Hai sa-ti povestesc ceva emotionant. Am fost la salonul mireselor pe 30 ianuarie, impreuna cu mama si iubita fratelui meu. Am ajuns la locul cu pricina, am pasit si peste tot eram inconjurata de rochii de mireasa. Nu incercasem pana atunci nici o rochie de mireasa. Ma interesesem inainte la cateva saloane din Turda si din Cluj, si am primit niste oferte la rochiile care mi-au placut, cam piperate, peste bugetul alocat rochiei de mireasa. Sa revin la salonul mireselor. Am intrat, am facut cativa pasi, am aruncat multe priviri, eram intr-o lume de basm, asa am simtit-o eu. Desi era multa agitatie, eu nu auzeam ce se petrece. Simteam ca sunt intr-o lume a mea, in care mi-e permis sa incerc orice. Si asa am facut. Am vazut 2 rochii care mi-au placut la prima "privire". Am intrat in cabina de proba, si am incercat prima rochie. Am iesit afara din cabina, mama avea ochii in lacrimi, si eu. Simteam o emotie, greu de descris. M-am admirat in oglinda, m-am "cocotzat"pe un mic podium, sa privesc lumea de sus, m-am dat jos, si am probat a doua rochie. Nu era tocmai pe masura dimensiunilor mele, dar era frumoasa. Imi placea. Bun. Am zis ca mergem mai departe, avem multe de vazut. Ne-am oprit la un alt stand, am probat doua rochii, ma simteam prea ca o printesa, rochiile erau frumoase, dar simteam ca nu se muleaza pe mine, le respingeam, desi ele tineau bine de mine, incercau sa strige ""ia-ma pe mine, uite ce bine ma asez pe corpul tau suplu". Degeaba, urechile mele nu auzeau aceste cereri. Asa ca am mers mai departe si dintr-o data ochii mei au ramas blocati pe o anumita rochie: era ceva ce nu semana cu nimic. Vroiam sa o incerc. Zis si facut: am probat-o. Simteam ca nu vreau sa o dau jos de pe mine, nici rochia nu vroia sa plece. Totul era croit dupa mine: lungime, dimensiune. Era rochia perfecta. La cererea mamei mele am incercat inca o rochie, cea care i-a placut ei, de la acelasi stand. Bun. Am probat-o: foarte frumoasa rochia, dar ma simteam ca o contesa, parca urma sa devin regina Regatului Unit. E drept ca ma marit cu printul iubit, dar era prea "incarcata"rochia pentru mine. Am dat-o jos, am iesit afara sa respiram, dupa ce am mai aruncat cate o privire la cateva standuri. Am stat, m-am gandit si mi-am pus intrebarea cu voce tare: Care este rochia pe care ti-o amintesti? Am gasit imediat raspunsul: a 5-a era cea care mi-a ramas in minte si in suflet. Asa ca am revenit la standul cu pricina, am reincercat rochia, mi-am pus si o palarie pe cap, si ma uitam in oglinda. In spatele mele au aparut si spectatorii. S-au strans oamenii de parca eu eram ceva mare atractie a evenimentului. Am simtit ca rochia e a mea. Rochia m-a chemat, iar raspunsul meu a fost pozitiv de la prima incercare. Totul e perfect la rochie. O ador. Si acum ma uit la pozele facute de la probe. Printisorul meu nu a vazut rochia, si nu o va vedea pana la marele eveniment. Sper sa nu intrebe asa cum face el cateodata, cand ma pregatesc de cate un eveniment si sunt atenta la toate detaliile: "Unde e Aura? A vazut-o cineva pe Aura?". Cum arata Aura in rochie de mireasa? Poze dupa marele eveniment, pana atunci sunt doar pentru mine :)