Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri"
Nu se plateste taxa, nici de stationare, nici de oprire.

joi, 15 decembrie 2011

Eliberare

S-a incheiat un nou capitol din viata mea..am crescut un copil..numit radio..acum a crescut si e momentul sa-l lase sa zboare...am crescut eu, am considerat de prea multe ori ca trebuie sa-i fiu aproape, cand de fapt eram atat de departe de el..eram deaparte de el de prea mult timp..de mult timp simteam ca nu mai este in sufletul meu...era pacat sa-l las sa fie atasat de mine, cand de fapt nu-l mai doream..devenise ceva prea comun pentru sufletul meu, devenise o rutina...vroiam sa-l imbrac, vroiam sa fie asa cum am visat...era pacat sa ma gandesc ca e ceea ce..de fapt nu mai era multa vreme..nu-l mai iubeam..devenise doar obisnuita..devenise ca si bautul apei dupa mancare..era copilul meu...iubeam imaginea, pe care tot eu i-am creat-o..iubeam ceva, ce fapt..nu mai exista..nu mai exista de multa vreme..era pacat sa ma amagesc ca mai exista iubire..cand de fapt..ea a murit de multa vreme...pentru prima, dupa multa vreme, ma simt linistita, impacata si stiu ca am facut totul pentru ca iubirea sa fie reciproca..am calcat inclusiv pe temerile mele, pe prioritatile mele, mi-am incalcat legamantul fata de mine..am facut si imposibilul sa reinviu acea iubire..care murise demult..am crezut ca intalnirea zilnica poate retrezi sentimente pe care nu le mai purtam in suflet..am crezut ca "rational"..iubirea se reaprinde...ce sa reaprinzi, cand de fapt focul..nu mai avea nici macar oxigen sa mentina "jarul"? Ma sufocam cu dorinta mea..rationala..pentru ca sufleteasca nu mai era demult..comparam ceva ce nu exista de prea multa vreme..incercam sa reaprind dorinta din doua lumanari fara fitil..totul era doar o umbra..o umbra a ceea ce a fost..purtam in sufletul meu..umbra unei amintire placute..amintire ce o reaprindem doar in capul meu..in sufletul era mereu bezna..

joi, 8 decembrie 2011

6 decembrie

Ziua de 6 decembrie vine mereu cu multe suprize pentru mine..si in plus incepe cu cateva zile inainte chiar..de ce? pentru ca pe 6 decembrie, acum 28 de ani, Mos Nicolae le-a daruit parintilor mei o fetitza..fetitza a crescut si a devenit femeei..in adancul sufletului ei, aceasta femeie, are suflet de copil..se bucura de orice bucurie..de orice gest, de orice cadou..recunosc ca si anul acesta am fost atat de suprinsa si de rasfatata incat ma intreb daca merit chiar asa de multe..am primit mesaje, multe telefoane, multe urari..e frumos sa vezi ca cineva, cu care poate nu ai vorbit de multa vreme, isi aduce aminte de ziua ta si te suna sa-ti ureze din suflet la multi ani..e frumos sa vezi ca cei din jur te apreciaza, ca vor sa te suprinda si ca-ti ofera atat de multe...e frumos sa fii inconjurata de oameni care te iubesc, te apreciaza si fac totul..sa te suprinda..chiar ma gandeam ca mi-as dori ca ziua de nastere sa fie in fiecare zi...adevarul e ca desi ziua mea a picat anul acesta marti ( chiar ziua din saptamana in care m-am nascut), inca de sambata am fost rasfatata si felicitata..si de sambata pana ieri am fost tot sunata si felicitata..poate ca de fapt sunt o persoana mai sufletista si iubita, mai mult decat m-am asteptat..niciodata nu astept mult si primesc..multe..poate ca merit si ca nu-mi dau seama nici acum care e de fapt valoarea mea ca om..asta conteaza valoarea ta ca om...ceea ce pastrezi in suflet, ceea ce oferi..ceea ce ti se ofera din suflet..restul..totul trece..

vineri, 25 noiembrie 2011

Povestea ta... din anul urmator...

Parca mai ieri..era 31 decembrie 2010..peste putin timp e...31 decembrie 2011..in curand urmeaza bilantul anului in curs..realizarile si esecurile, implinirile, dorintele ..toate vor fi puse in balanta anului 2011...toate impreuna cu dorinta pentru 2012...toate te-au determinat sa mergi mai departe, sa pasesti poate cu teama sau cu sigurantza spre un nou inceput..un nou inceput de an..care poate aduce cine stie schimbari frumoase in viata ta..poate veni cu nou job, poate cu o poveste frumoasa de iubire ( asta daca nu ai inca parte de ea)...poate vine cu doua povesti reunite intr-o singura poveste..povestea ta din anul urmator...povestea pe care o scrii chiar in acest moment, cu gandurile tale, cu reactiile tale, cu dorintele tale, cu modul tau de a-ti creiona pasii siguri sau nesiguri spre un nou capitol..un capitol cu 365 de file..fiecare fila astepandu-si randul sa fie scrisa...de tine..de reactiile tale, de modul tau de a umple golul, de privirea ta, de rasul tau, de zambetul tau, de lacrimile tale, de tacerea sau de cuvintele tale...de copilaria sau de maturitatea ta..de placerea de a trai fiecare moment la intensitate ridicata..de modul tau, de-ati pune amprenta pe lumea din care faci parte..de modul in care iti creezi bolul tau de sticla, in care tu esti cel care confera echilibru...sau din contra instabilitate...toate aceste trairi contureaza inca un an din viata ta...

duminică, 20 noiembrie 2011

Magia Craciunului

Magia sarbatorilor de iarna, incepe sa se simta...e suficient sa mergi in marile magazine, ca sa iti dai seama ca mai e putin pana cand vei aseza bradul in suport, pana cand vei scoate ornamentele si vei incepe sa dai culoare crengilor verzi si pana cand iti vei pune si o dorinta la final de an. Craciunul este sarbatoarea mea preferata, imi aduce aminte de momentele copilariei, cand asteptam cu mare drag sa impodobesc bradul, alaturi de ai mei. Imi placea tare mult sa-i trimit scrisori lui Mos Craciun si eram surprinsa cand disparea scrisoarea de pe pervazul geamului. Si acum mama pastreaza scrisorile, pe care eu si fratele meu i le trimiteam Mosului. Niciodata nu mentionam in scrisoare ce am vrea noi sa avem, ci, ce ne-am dori pentru familia noastra, ceva ce ne lipsea la toti patru. Si de fiecare mentionam "doar daca poti Mosule". In plus in fiecare an inainte de Craciun, banii de buzunar pe care ii primeam de la parinti, eu si fratele meu, ii imparteam pentru cadouri, pentru toata familia. Ne gandeam la toti. Niciodata nu ne-am cumparat noua cadouri de Craciun. Tot timpul faceam o lista cu membrii familiei, numaram banutii, dadeam o tura prin magazine si vedeam ce putem sa cumparam. Avea cam 7-8 anisori cand faceam acest lucru. Si de atunci, tot asa facem si acum, in fiecare an. Doar ca, lista persoanelor, pentru care facem cadouri s-a mai restrans putin. Cele mai dragutze si comice momente, era cand eu si fratele meu cautam prin dulapuri, pentru ca deja stiam ca parintii sunt ajutoarele Mosului. Au fost ani cand gaseam o parte dintre cadouri, care evident includeau si dulciuri, si incepeam sa gustam. Insa nu asa mod incat mama sa-si dea seama. Faceam pe ascuns, dar si normal totusi cu bun simt. Si de fiecare data, ne ziceam ca vom fi surprinsi cand vom primi cadourile sub bradul de Craciun. Cred ca in acest lucru consta magia Craciunului, sa oferi celor dragi cate ceva...sa ii suprinzi..daruieste si vei fi fericit. Iar cand daruiesti din toata inima, atunci fericirea e sincera. De cand eram mici, mirosul portocalelor insemna ca a venit Craciunul. Si acum la fel simt..chiar daca, acum imi pot cumpara portocale in oricare zi din an. Craciunul pentru mine, mereu a fost sarbatorea familiei...si acum la fel este. In plus, anul acesta Craciunul va fi acompaniat de noul album al lui Michael Buble, pe care ti-l recomand cu mare caldura. Pentru tine ce semnificatie are Craciunul?

marți, 8 noiembrie 2011

Poveste de viata

Omul din fire este mereu nemultumit..daca are parul cret, de ce nu l-a avut parul lins, daca e blond, de ce nu e brunet, iar lista nemultumirilor legate de aspect poate sa continue la nesfarsit. Nemultumirile nu se opresc nici cand vine vorba de realizarile din viata...unii au masina, altii circula cu mijloacele de transport in comun, unii au casa, altii stau cu parintii sau in chirie..unii pot sa aiba tot ce-si doresc, altii au tot ce-si doresc din punct de vedere financiar, dar nu au parte de atentie, iubire, de persoane dragi. Ma intrebam daca maine m-as intalni cu Dumnezeu si m-ar pune sa aleg intre cariera si familie ce as alege? Ce as alege? Categoric familia. De ce? Pai ia sa vedem..ai bani..bun..iti cumperi tot ce-ti doresti financiar: masina, casa, vacante, case de vacanta, toata tehnologia din lume. Si totusi nu ai cu cine sa te bucuri de toate acestea..nu ai pe cine sa plimbi azi, maine, nu ai cu cine sa mergi in vacanta ( in afara de "prieteni"/"prietene" doritori/doritoare de o vacanta), ai cel mai tare lcd, perfect, iti chemi prietenii sa va uitati la un film sau poate la meci de fotbal. Iesi in fiecare seara prin cluburi, prieteni/prietene de ocazie iti gasesti, revii acasa si poate singur, in unele seri ai insotitori/insotitoare. Si uite asa trec anii, tu esti cel mai tare,ai cea mai tare masina, cea mai tare casa, dar ajungi la o varsta cand totusi distractiile de prin cluburi nu mai merg, prietenii tai au deja si ei familie si nu mai vin la un meci, pentru ca au alte prioritati, iar tu pui capul seara pe perna si esti singur..vacantele incepi sa ti le petreci tot singur..si asa, cum trec anii..incepi sa te intrebi tu de ce nu ti-ai gasit sufletul pereche, tu de ce nu ai alaturi de tine pe cineva in fiecare noapte, care sa-ti respire la ureche, care sa-ti ocupe tot locul din pat, care sa aleaga programul la tv sau care sa aleaga vacanta. Atunci iti pare rau ca esti tot..singur..in acele momente privesti pe strada, in timp ce mergi incet cu masina si observi oameni de varsta ta, cu o plasa in mana, avand pe cineva langa ei si care nu merg in malluri sa-si faca cumparaturile, ci la magazinul din colt. Ii observi, le observi privirile, bucuria sau tristetea. Te dai jos din masina, pasesti si tu pe trotuar, cei din jur vorbesc la telefon, ba cu sotia/sotul, ba cu mama/tata, ba cu sora/fratele tau. La tine nici telefonul nu mai suna. Tu esti singur...pe langa tine trec doi oameni simpli, tinandu-se de mana, care nu poarta haine de firma si nici nu se dau cu cel mai tare parfum aparut pe piata. Si totusi tu ai totul,si ei au doar dragoste, tristeti, dar au pe cineva langa ei. Nu-ti pare rau ca esti tot singur?

luni, 7 noiembrie 2011

Chiar trebuie?

Cateodata mijloacele tehnologice parca ma sufoca, cateodata parca nu ai chef sa raspunzi la telefon, la mailuri si totusi trebuie sa faci. A devenit un rau necesar. Ma gandeam ca as putea sa renuntz oricand la acest rau necesar. Cateodata imi vine sa inchid telefonul, laptopul..tot..sa fie asa o liniste de sa te sperie..dar o liniste, atat de placuta, incat sa-ti doresti sa fie conturbata nici macar de unduirea sunetelor pe valurile unei mari linistite...de multe ori cand suna telefonul il pun pe silent, am ajuns sa urasc telefonu..de multe ori nici nu raspund chemarii, pentru ca pur si simplu nu am sa vorbesc..vorbesc toata ziua la radio...e suficient de foarte multe ori...cateodata obosesc si doar sa ascult, dar sa mai si vorbesc..de multe ori nici nu trebuie sa zic nik..ma simt de multe ori ca un robot, care asculta, sau care trebuie doar sa raspunda..zici ca m-am transformat intr-un robot..un robot care isi cunoaste interlocutorii, care stie ce urmeaza sa auda, ce trebuie sa spuna sau care stie ca uneori trebuie sa renunte la tot si doar sa stea cu telefonul la ureche..e drept ca oamenii trebuie sa comunice, dar de multe ori, eu doar ascult..atat trebuie sa fac..si de multe ori, parca nu am rabdare sa fac nici macar acest lucru..am zile cand nici macar pe mine nu pot sa ma ascult,nici macar gandurile nu mi le pot auzi, dar sa mai ascult pe altii..doar cand vad ca "ringaie"telefonul imi vine sa scot cartela sim si sa o fac sa pluteasca ca o frunza intr-o toamna agitata..pe tine nu te enerveaza, deranjeaza uneori telefonul?

luni, 10 octombrie 2011

Povestea Scorpions continua....

Povestea Scorpions...a inceput cu cateva luni inainte..cand am aflat ca legendarii de la Scorpions vor concerta la inaugurarea Cluj Arena. Nu puteam sa ratez acest megaconcert, ultimul pe care cu sigurantza il sustine in Romania (avand in vedere ca legendarii rockului se afla in turneul de retragere). A venit si ziua de sambata, 8 octombrie, din pacate cu o vreme de nu-ti venea sa iesi din casa. Mi-am luat sotul de mana, m-am intalnit cu fratele meu si cu iubita acestuia si am plecat spre stadion. In apropierea stadionului ne-am dat intalnire si cu parintii mei. Nu puteam admite sa nu fie si ei prezenti la un asemenea eveniment de amploare. In jur de ora 16 ne-am asezat la rand pentru intrarea in stadion. Nu a fost imbulzeala, dar ca de fiecare data exista oameni care intra in fatza si chiar inaintea tuturor pe stadion, doar ca au cunostiinte printre cei care s-au ocupat de organizare. A venit si randul nostru sa ne prezentam biletul si sa ne asezam la tribuna a 2-a. Intrarea in stadion a fost urmat de un "wow", in momentul in care am privit stadionul din interior, o constructie ce te primeste cu mare caldura, indiferent ca ai 60 de ani sau 5 ani; pentru concertul celor de la Scorpions, nu a exista o anumita categorie de varsta si era probabil de asteptat. Ne-am asezat pe scaune, am privit in jur si am admirat frumusetea de stadion. Stadionul a inceput sa se umple, si in jur de la ora 18 si cateva minute au inceput concertele. Grigore Lese a deschis seara. Cand s-a apucat de cantat sau ce o fi fost, m-am speriat. Sonorizarea era atat de proasta, sunetul era infundat, nu auzeam decat niste "lalaituri"si cam atat. A urmat trupa Senzor, apoi Semnal M. Sonorizarea tot la fel de proasta, abia daca puteai sa intuiesti ce canta cei de pe scena, noroc ca macar versurile de la piesa "La fereastra ta"le stiam si eu. A urcat apoi pe scena trupa Pacifica, care au cantat piesele trupei Compact. Inainte ca trupa Scorpions sa urce pe scena au cantat si baietii de la Voltaj, care chiar au reusit sa ridice lumea de pe scaune. La un moment dat, soltistul trupei, Calin Goia, a cerut sa se inchida toate luminile si toata lumea sa-si aprinda telefoanele, atat de frumos se vedeau luminitzele telefoanelor in acea benza, parca era plin de licurici pe Cluj Arena. Apoi pauza de cateva piese. Bune piesele. Apoi in spatele scenei s-au vazut niste limuzine care au parcat si atunci toata lumea a inceput sa aplaude si sa urle. Era asa frumos cum rasuna stadionul. Apoi au urcat cei de la Scorpions pe scena, iar solistul a inceput asa :"Buna seara Cluj". Evident ca multimea l-a aplaudat incontinuu. Si a inceput show-ul. Un LCD imens, in spatele scenei rula filmuletze care toate aveau legatura cu show-ul greilor, cu luminile din fatza scenei care se schimbau de la o piesa la alta. Tata a fost foarte cuminte pana a inceput trupa Scorpions, atunci a inceput sa se dezlantuie. Era asa de fericit ca un copil. Stiam ca atat tatalui meu cat si mamei mele adora trupa Scorpions, asa ca nu aveau cum sa rateze concertul. Cele cateva grade cat se inregistrau la ora 22 si un pic, m-au facut sa nu-mi mai simt mainile si picioarele desi m-am imbracat gros, dar totul a meritat. In ziua concertului de dimineata am facut auditie Scorpions, ca sa intram in febra concertului. A fost un concert care mi-a placut enorm. Imi parea extrem de rau sa nu fiu prezenta. Ma bucur ca i-am avut alaturi de mine si pe cei dragi.
Inchei postarea mea prin a-l felicita pe fostul meu colegul de emisiune! Bravo tati! Sa cresteti mari si sanatosi si ma bucur enorm pentru voi!

miercuri, 28 septembrie 2011

"Lumea Buna"

De prea multe ori innotam intr-o lume care nu are maluri, intr-o lume plina de incertitudini, de rautati, o lume care se arunca in larg dupa fiecare buturuga dusa de valurile oceanelor. Ar fi in stare sa te innece, doar sa prinda ei "aparentza" de a pluti. Traim intr-o lume in care aparentele conteaza, in care superficialul este atat de comun, incat l-am acceptat, ba mai mult face parte din cv-ul fiecaruia dintre noi...e o aparentza care ne determina sa punem etichete, in functie de imaginea pe care o vedem si pe care fiecare individ in sine ar trebui sa si-o asume. De cate ori nu am auzit expresia.."pai daca sefului ii place de tine..mai bine zis de fata ta (cam asta este expresia), ai sanse sa faci parte din mediul pe care crezi ca ti-l doresti". E o deruta continua, nu mai stii ce conteaza pana la urma. Am ajuns sa ne catalogam semenii doar dupa modul de aranjare si culoarea parului, machiaj, dupa eticheta de la haina, dupa semnul de pe pantofii sport si dupa parfumul pe care-l foloseste. Unii insa nu reusesc sa combine foarte bine etichetele si nici marcile pe care le poarta si ti-e si frica sa te uiti la ei...ti-e frica sa nu te pufneasca rasul, ba chiar mai mult sa intrebi daca nu cumva i s-a spart oglinda acasa...am devenit niste obiecte imbracate in ambalaje, de multe ori ca niste pomi de craciun...ne mai lipsesc doar luminitele si suntem gata de pusi in suport in camera. Decentza? Oare cineva mai stie ce inseamna? Ehhh...multe si multi au impresia ca e suficient sa ai un tricou mulat, eventual o fusta scurta sau chiar o frizura ca si pseudovedetele de pe la noi, ca sa arati chiar bine. Si e obligatoriu sa ai articole vestimentare de la marile magazine de prin malluri, altfel..nu esti in voga..nu faci parte din elita. Nu conteaza ca nu te prinde bine pantalonul in sine sau chiar bluza, important e ca atunci cand bate vantul se vede eticheta si e clar faci parte din "lumea buna". Alege ce ti se potriveste..nu conteaza marca, trendul vestimentar sau chiar eticheta...conteaza cu ce ai in suflet si in cap..restul..se spala, se arunca, se transforma in carpe de sters...tu insa..ramai..tu decizi cum...si ce merita sa lasi in urma ta...

luni, 12 septembrie 2011

Oamenii

Zi de zi ma bat de sute de oameni. Prin trolee, autobuze, pe strada. Si atunci cand am chef sa-mi interesctez privirea cu cea a trecatorilor, descopar multe povestioare despre fiecare in parte. E suficient sa arunci o privire asupra vestimentatiei, asupra gesturilor, asupra modului in care isi "plimba"trupul pe strada, asupra modului in care se uita in jur. Fiecare om are povestea lui. De foarte multe ori, povestea este usor denaturata, sau mai bine zis nu este cea reala, este cea pe care o lasa sa o vada cei din jur. Gesturile insa ii tradeaza. Mimica fetei spune cam totul despre starea persoanei, despre gandurile sale, despre linistea sau din contra agitatia cu care priveste ziua in curs. Se citeste pe "fata"lor ce-i framanta. Si rar mai vezi fete, linistite. Fiecare se gandeste la ceva, la ceva ce-l framanta. La ziua de munca, la cum sa rezolve problemele pe care le are, la cum sa se faca poate neobservat. Unii insa vor sa iasa in evidenta. E usor sa-i remarci. E suficient sa te uiti la tinuta. Se imbraca extravagant chiar daca nu-i caracterizeaza, insa vor cu orice pret sa fie in mijlocul atentiei. De altfel cei care isi asuma tinute care atrag atentia, nu cred ca si constientizeaza ca vestimentatia spune multe despre ei, ca ascunde ceva, sau ca reflecta o parte din personalitatea lor. Multi iau 3 tinute care nu se potrivesc si pur si simplu le imbraca, parca contureaza 3 povesti diferite. Parca tinutele lor sunt din 3 filme diferite, dar ei cred ca au gasit reteta potrivita pentru a fi poate respectati. Tonul vocii e cel care vorbeste despre starea fiecaruia. Nu e greu sa-ti dai seama, daca totusi ai habar. Sunt insa si oameni care reusesc sa se controleze, sa mascheze starea lor interioara printr-un zambet. Nici nu-ti dai seama ce se ascunde in spatele vocii lor, nu-ti dai seama poate cate ganduri au sau cum le-a fost ziua. Dar asa reusesc de multe ori sa primeasca intrebari suplimentare. Mereu iti vor raspunde ca o duc bine, ca au o viata care urmeaza o panta ascedenta.

marți, 30 august 2011

O saptamana in Delta Dunarii

O saptamana in delta, cam asa suna titlul ultimului concediu de vara. Am fost in Delta Dunarii, la Sulina. M-am plimbat cu barca, am vazut Padurea Letea, iar in drum spre Cluj am facut un popas la Busteni, pentru a vedea Sfinxul si Babele. Sincera sa fiu nu m-au prea impresionat cele din urma frumuseti ale naturii, poate sa fie de vina gunoioale din jur si molozul, care imi aminteau ca omul sau poate romanul nu stie sa protejeze natura. E frumos sa te dai cu telecabina, sa vezi lumea de sus, insa nu m-am uitat in continuu in jos, pt ca aveam impresia ca ma prabusesc. Sincera sa fiu am asteptat sa ajung acasa sa dorm in patul meu. Asa de dulce a fost somnul acasa in Cluj. Legat de Sulina, plaja de acolo e intr-adevar cea mai frumoasa din Romania."Avem o tara frumoasa, pacat ca e locuita" o replica pe care am auzit-o f des in acest concediu si ce descrie perfect ceea ce se intampla in Romania. Dunarea in schimb era curata, suprinzator pentru mine. Am vazut si multi nuferi, am vazut si pescari, si pesti, ne-am luptat si cu tantarii seara, noroc ca eram inmarmati cu solutii ce tin deoparte insectele, in special tantarii. Oricum tantarii aveau program doar seara, cam 2 ore erau la atac, in rest nu aveam treaba cu ei. In Romania sunt si drumuri f bune. Drumul pana la Tulcea a fost extrem de bun. Am ales ruta pe la Brasov, Urziceni. O sa pun si poze pe pagina mea de facebook ca sa vezi ca merita sa vizitezi si tu Sulina si Delta Dunarii. Inchei postarea cu un mesaj pe care l-am vazut in dimineata aceasta pe usa unui baruletz din Cluj: "La noi NU se fumeaza, dar se bea bine". Noroc ca romanii inca mai au simtul umorului.

miercuri, 17 august 2011

Iubirea e neconditionata

Chiar ieri vorbeam cu fostul meu coleg de radio si de emisiune, coleg care s-a casatorit si el anul acesta si chiar imi spunea ca a citit blogul meu din sperantza ca va afla daca voi deveni mamica. Radeam cu el pe tema aceasta. Si are dreptate cu ce a spus, planifici si venirea copilului, dar de foarte multe ori se intampla lucruri ce nu depind de tine. Da, planifici, doar ca timpul trece, si daca e sa te gandesti de fiecare data, niciodata nu e momentul potrivit pentru ceva atat de mic, firav si care aduce atat de multe bucurie intr-o familie. Tot timpul vei gasi "n"motive sa spui ca trebuie sa mai astepti, de la partea financiara pana la cariera. Toate insumate sunt poate doar motive sa tot amani. Da, un copil e o responsabilitate si e normal sa-ti doresti sa-i oferi de toate. Dar cel mai important e sa-i oferi iubirea ta. Iubirea nu poate fi evaluata la burse, in functie de cotatiile valutelor, nu poate fi cumpara de absolut nimik. Iubirea e necondintionata. Si chiar imi aduceam aminte exemplul parintilor mei, doi oameni care se iubesc, care si-au dorit sa aiba copiii, desi nu aveau la acel moment casa lor, nu aveau experienta si nici pe cine sa se bazeze. Erau doar ei si s-au descurcat mai mult decat onorabil, formidabil. E incredibil cata tarie poate sa aiba un parinte, cat de mult poate sa lupte pentru copilul sau, mai ales cand acesta e venit pe lume pentru ca a fost dorit.Cu sigurantza ca nu le-a fost deloc usor, dar nu s-au lasat, si atunci noi, cei care ne casatorim si ne dorim un copil si deja avem si o varsta, o casa, un serviciu de ce sa tot planuim, calculam? Calculele nu stiu daca isi au rostul atunci cand iti doresti ceva atat de frumos si iti doresti din tot sufletul. E intr-adevar atat de reala si adevarata replica prietenului meu, de care mentionam mai sus:"Cand o vrea Dumnezeu!". Cand e sa vina acel mic sufletel, viata ta se transforma, te simti cu sigurantza implinit si practic, ai reusit sa transmiti o parte din tine, ai reusit sa fii pe deplin fericit si sa uiti de anumite planificari, calcule. Bine, asta nu inseamna ca nu exista si oameni inconstienti in ziua de azi, care au impresia ca sa devii parinte e usor. Le-a fost usor sa conceapa un copil si au uitat ca viata lor sufera o transformare, in centrul atentiei nu mai sta nici sotia, nici sotul, ci acel sufletel care ne face sa ne dorim mai mult zi de zi!

vineri, 22 iulie 2011

Am visat, am fost emotionata...am fost EU!

Ehhh..a trecut ceva vreme de la ultima postare a gandurilor si de atunci am acumulat multe amintiri memorabile. In primul rand am spus "DA" ( pe pagina mea de facebook vezi poze de la fericitul si ineditul eveniment), am fost in luna de miere in Cipru si ma gandesc cu mare drag la momentul in care voi deveni mama. E atat de emotionat doar gandul de a deveni parinte, incat de fiecare data ochii mi se umplu de lacrimi. Ce sa zic despre momentul fericit petrecut pe 21 mai? A fost exact asa cum l-am visat. Chiar ma intrebam daca am scapat ceva din vedere, si e absolut ciudat ca nu am ratat nimic, totul a fost asa cum eu si sotul meu am planuit. Cat despre luna de miere, totul a fost asa de frumos, incat nu ne mai venea sa ne reintoarcem acasa. Doar a fost luna de miere, nu? Nu m-am lasat de "citit", ba chiar am ajuns la finele unei noi carti, care se numeste "Schimband gandirea, iti schimbi viata". E o carte fantastica. Nu poti sa o lasi din mana, la fel ca si celelalte doua pe care le-am semnalat in postarile anterioare.
In mare cam acestea sunt momentele frumoase de care am avut parte de la ultima postare. E dificil sa transpui in cuvinte trairile emotionale; parca limba romana nu are suficiente expresii si cuvinte ca sa poti sublinia acele aspecte care te fac sa te pierzi cu firea, de fericire. Nu te poti controla, cam asa am patit eu la emotionantul eveniment, in care mi-am unit destinul cu persoana draga si alaturi de care fac o echipa de invidiat. Emotiile m-au coplesit si oricat incercam sa-mi inghit lacrimile nu reuseam. Dar si lacrimile de fericire fac parte din farmecul unei zile de poveste!

luni, 11 aprilie 2011

Puterea magica a gandului..continuare

Puterea magica a gandului a ajuns la a doua aprofundare. Recitesc cartile care-mi plac de mai multe ori, tocmai ca sa retin mai multe lucruri importante. De multe ori imi dau seama cat de multe aspecte pierzi atunci cand citesti o singura data o carte, multe cuvinte care-ti plac, care se misca pe muzica gandurilor tale, care mereu iti revin in minte, pe care vrei sa le pui mereu in aplicare si categoric nu poti altfel decat notand ceea ce ti se pare interesant. Eu asa fac mereu, imi pun semne la capitole si apoi notez ce vreau sa retin. Niciodata nu am crezut ca anumite carti iti pot schimba modul de a trata tot ce e in jur. Am reusit sa tratez multe aspecte, multe probleme cu asa de mare usurinta si am ajuns sa cred ca nu trebuie intr-adevar sa ma vand ieftin, e valabil pentru orice si in plus, asa e, suntem stapanii gandurilor noastre, daca vrem sa fim niste oameni care isi doresc sa progreseze, altfel ajungem sclavul gandurilor noastre. Niciodata, dar niciodata, si repet, nu e bine sa transformi un aspect, o intamplare intr-un fenomen de masa, in care sa te gandesti mereu la ceea ce s-a intamplat, sa-ti incarci fabrica de ganduri cu aspecte care chiar nu merita sa fie incluse in banca ta de ganduri. Incearca sa ignori gandurile negativiste, gandurile neplacute, incearca mereu sa tratezi fiecare aspect nefericit ca un moment care a trecut si s-a dus. Elimina-l! Sunt atat de multe exemple pe aceasta tema in cartea "Puterea magica a gandului". Si tocmai pentru ca vreau sa le descoperi singur, si sa tragi concluzii nu am sa ti le spun. Modul de perceptie al realitatii, al faptelor ce survin cu fiecare zi din viata ta pot avea impact pozitiv sau negativ pe termen lung in viata ta, in subconstientul tau. Mereu subconstientul e de vina, el tine minte tot ceea ce-i oferi, tot ce inmagazinezi. Daca vei alege sa stochezi doar gandurile pozitive, doar momentele care te fac fericit, iti vei da seama ca dormi asa de linistit dimineata, ca poti trece mult mai usor peste obstacolele vietii, poti sa elimini toate vorbele grele adresate, ca si cum ele au zburat cu ajutorul vantului. Practic tot ceea ce stochezi in banca ta de ganduri va avea un impact pe termen lung asupra ta, asupra deciziilor pe care le iei, asupra starii tale de spirit, de sanatate, asupra vietii tale in ansamblu.
Asa ca ce sens are sa stochezi informatii care dauneaza bunadispozitiei, increderii ? Pune deoparte doar ceea ce-ti aduce zambetul pe buze, ceea ce te face mai puternic, mai increzator in fortele proprii, si nu te vinde ieftin!

marți, 29 martie 2011

Puterea magica a gandului

Ce greu e sa alegi cea mai potrivita piesa pentru valsul miresei. De fapt e chiar usor cand ai pe langa tine si oameni cu mai multa experienta "muzicala"decat tine. Tata m-a ajutat sa descopar un vals minunat. Da, tata impreuna cu mama. Au o mare cultura muzicala si ma bucur ca am pe cine sa intreb. Mai ales ca ei ma cunosc, si stiu daca mi s-ar potrivi sau nu. E frumos sa faci totul alaturi de cei dragi. E minunat cand ma gandesc la ziua nuntii. Emotiile cresc in intensitate. De cand nu am mai postat au venit si verighetele, cele care ne vor uni destinele. Mama ce emotii au avut amandoi cand le-am probat la bijuterie. Ne-am pierdut...eram pe alta planeta amandoi. Nu credeam ca incercarea verighetei ne va aduce la amandoi asa de mari trairi emotionale. Incredibil! Si intre timp au venit si invitatiil de nunta, cu mici neconcordante la inceput, dar finalul a fost mai mult decat asteptat si asta e tot ce conteaza. De la ultima postare am citit de 3 ori cartea "Forta gandirii pozitive"si m-am apucat de alta carte spectaculoasa. Mai am putin si o termin. E incredibila noua carte; se numeste Puterea magica a gandului si e scrisa de David J. Schwartz. Mi-a trebuit ceva timp sa ma decid in privinta cartii. Asta pentru ca sunt multe carti care merita cumparate. Cand intri in librarie si te apuci de rasfoit si de citit un "sample"nici nu mai stii ce vrei sa-ti cumperi. Am descoperit multe lucruri importante pentru mine si am invatat citind sa activez doar canalul de emisie pozitiv al fabricii de ganduri, ca sa pot descoperi cat de magic poate fi gandul activ, cel care ma ajuta sa-mi indeplinesc visele.
Am un mare vis si-l vizualizez zilnic si sunt sigura ca se va implini, pentru ca voi face orice ca sa-l transpun in realitate. Nimic nu ma va opri, voi face absolut totul, indiferent de riscuri. Ca da, in orice exista riscuri si daca stam sa le analizam pe toate nu vom face nimic niciodata.
Iti recomand cu mare caldura aceasta carte! Vei invata extrem de multe si crede-ma fiecare zi va fi frumoasa! Nimic nu-ti va strica bucuria interioara, dar chiar nimic!
Si asa ca gandurile parcate vor fi conduse de "puterea magica a gandului"mereu pozitiv!
Vizualiza-ti visul zilnic, iar el se va indeplini! Nu te da batut, oricat de potrivnica isi este realitatea cotidiana in momentul de fata!

sâmbătă, 5 martie 2011

Ce inseamna sa fii indragostit?

Zilele trecute vorbeam cu o prietena, pe care mi-am facut prin intermediul emisiunii pe care o realizez, Drive On. Prietena mea se numeste Lavinia si i-am cerut acordul sa postez niste maxime atat de frumoase pe care ea le-a cules de-a lungul timpului, de la diferite evenimente.
Sunt minunate si merita "marcate"pe blog. Ia ce mi-a trimis Lavinia:
"Ce inseamna sa fi indragostit? Inseamna mai mult decat sa fi casatorit cu cineva.Casatoriti sunt cu milioanele,dar putini sunt aceia care sunt indragostiti.A fi cu adevarat un indragostit inseamna sa fi devodat si sa iei parte la un dans perpetuu cu partenerul tau."
"Esti un indragostit atunci cand tii minte ca partenerul tau nu este sclavul tau; este doar un imprumut pe care ti-l acorda Dumnezeu."
"Esti un indragostit atunci cand iti dai seama ca nimic din ceea ce se petrece intre voi nu este lipsit de semnificatie,ca tot ce va spuneti unul altuia are menirea de a-i aduce celuilalt bucuria sau tristetea, si ca tot ceea ce faci, poate intari sau slabi legatura voastra."
"Esti un indragostit atunci cand intelegi toate acestea si te trezesti totusi in fiecare dimineata cu sufletul plin de recunostiinta, ca mai vine o zi in care sa-ti iubesti partenerul si sa te bucuri de el."
"Atunci cand in viata ta exista o asemenea fiinta, esti un om binecuvantat.Ti s-a oferit in dar o persoana, care a ales sa mearga alaturi de tine. El sau ea va imparti cu tine zilele,noptile si poverile.Persoana care e indragostita de tine iti va darui din belsug minuni in fiecare zi.Are puterea de a te bucura cu zambetul ,glasul ,mirosul pielii si felul in care se misca."
"Are puterea de a-ti goni singuratatea.Are puterea de a schimba banalul in sublim.Este pragul tau spre paradis, aici pe pamant."
Multumesc Lavinia pentru minunatele adevaruri pe care le-ai strans de-a lungul timpului!

joi, 24 februarie 2011

Forta gandirii pozitive

Chiar ma gandeam zilele trecute, cat de mult ma enerva cand eram in liceu, cand era obligatoriu sa citesc o carte de sute de pagini in cateva zile. Ma enerva de numa numa, nu pentru faptul ca trebuia sa o citesc, ci pentru ca eram obligata. Acum citesc din placere si citesc zilnic. De cateva zile m-am apucat de citit o noua carte, se numeste Forta gandirii pozitive. Fratele meu mi-a recomandat-o si nu am putut astepta pana o termina el de citit, asa ca mi-am cumparat-o. E incredibil de interesanta cartea. In primele doua zile cred ca am citit vreo 200 de pagini, pur si simplu nu-mi putea dezlipi ochii de foile cartii. Cum ii spune si titlul, Forta gandirii pozitive, inveti sa nu mai lasi grijile sa-ti acapereze integritatea mentala, inveti sa-ti golesti mintea, sa te gandesti mental doar la lucruri pozitive. Iti recomand cu mare caldura aceasta carte. Mai am de citit cateva pagini din carte, iar apoi o voi reciti. Am invatat sa gandesc pasii vietzii in note pozitive, sa las grijile deoparte, sa ma bucur cu mai multe intensitate de ceea ce am. Simti ca viata ta este groaznica si ca nu ai nici o cale de iesire? Atunci fa precum spune autorul cartii: fa o lista cu persoanele pe care le ai alaturi de tine. Vei descoperi ca esti o persoana norocoasa. Incearca sa-ti creezi mental ceea ce-ti doresti de la viata, crede in ceea ce doresti si gandeste-te mereu la acea imagine. Vei vedea ca lucrurile pozitive se vor "scalda" in viata ta. Daca mereu vei gandi negativ, vei atrage asupra ta toate lucrurile neplacute. Asa ca am un sfat pentru tine: Urmeaza-ti instinctul, crede cu tarie in ceea ce doresti si vei constata ca NIMIC NU E IMPOSIBIL!

luni, 14 februarie 2011

Verigheta...ce simti cand o porti?

Ziua care uneste destinele a doua persoane sortite, care s-au decis sa-si uneasca destinul este extrem de emotionanta. Doar cand ma gandesc la ea am extrem de mari emotii. Zilele acestea trebuie sa vina si verighetele, comandate. Am asa mari emotii. De abia astept sa simt emotia ce ti-o transmite cele doua parti ce unesc un intreg. O sa intrebi daca e suficient sa ai o verigheta pe deget ca sa te simti diferit? O sa-ti raspund scurt: da, pentru ca ea aduce cu sine multe emotii, multe de tot..nu e doar o verigheta, e purtatoare de emotii, de multe semnificatii. Cand esti deja in apropierea celui mai frumos eveniment din viata ta, iti vei da seama cat de mult face chiar si o verigheta. Zici inainte sa te decizi ca nu e mare lucru si cand ajungi in bijuterie si constientizezi ce urmeaza, te vor cuprinde fiori. E ceva greu de descris, e greu sa-ti spun in cateva cuvinte semnificatia. Nu e doar o bijuterie, doar ceva de purtat, e un obiect incarcat de atat de multe trairi, incat e greu sa-ti dai seama care este cea mai important sentiment pe care-l traiesti cand o ai pe deget. Am sa-ti spun ce am simtit eu. Oricum deja am mari emotii, si nu acele emotii ca te prezinti la un job sau la un examen, si te intrebi ce urmeaza sa fii intrebat, sunt acele emotii placute, ce reflecta trairi incredibil de frumoase in fiecare partica din corpul tau. Nu simti ca femeie acelasi lucru, pe care-l simti cand probezi un inel. Stii ca urmeaza sa-l porti pentru ca e cadou de ziua ta, sau de o anumita aniversare. Dar cand e vorba de ceva atat de serios, nu stii cum sa-ti maschezi emotiile, cum sa nu-ti tremure degetele, cum sa nu ramai fara cuvinte sau cum sa spui ce trebuie. De fapt, aici nu e vorba de cuvinte, e vorba de traire, e vorba sa simti momentul, sa fii cu totul in acel moment, si sa te bucuri de fiecare clipire a ochiului, sa surprinzi reactia celui iubit, si sa o vezi pe a ta in oglinda sufletului. Nu conteaza ca-ti sta sau nu bine, totul consta in ceea ce simti. Daca simti ca locul ei ii este la tine pe deget, atunci poate sa fie o sarma, fara greutate , ca tot e valoroasa in adancul sufletului tau, in inima persoanei iubite, si asta conteaza cel mai mult, ca tu si acea persoana sa simtiti ca soarta sufletului v-a adus in acel moment, sa traiti acea "traire"emotionanta, pe care o simti o data in viata.
Pe final de postare mi-am adus aminte ca astazi e Valentine's day. Iti dai seama ce impresionata sunt de aceasta zi, dar nu stiu cum se face, ca desi nu tin mortis sa sarbatoresc aceasta zi, tot am fosta rasfatata si tot mi-am surprins iubitul cu ceva dulce de tot :)

joi, 10 februarie 2011

Rochia m-a ales pe mine...

Un anisor a implinit blogul unde parchez eu gandurile. I-am urat la multi ani micului meu jurnal si i-am promis ca-i voi face cadou cateva schimbari anul acesta, poate mai multe postari. Bun. Hai sa-ti povestesc ceva emotionant. Am fost la salonul mireselor pe 30 ianuarie, impreuna cu mama si iubita fratelui meu. Am ajuns la locul cu pricina, am pasit si peste tot eram inconjurata de rochii de mireasa. Nu incercasem pana atunci nici o rochie de mireasa. Ma interesesem inainte la cateva saloane din Turda si din Cluj, si am primit niste oferte la rochiile care mi-au placut, cam piperate, peste bugetul alocat rochiei de mireasa. Sa revin la salonul mireselor. Am intrat, am facut cativa pasi, am aruncat multe priviri, eram intr-o lume de basm, asa am simtit-o eu. Desi era multa agitatie, eu nu auzeam ce se petrece. Simteam ca sunt intr-o lume a mea, in care mi-e permis sa incerc orice. Si asa am facut. Am vazut 2 rochii care mi-au placut la prima "privire". Am intrat in cabina de proba, si am incercat prima rochie. Am iesit afara din cabina, mama avea ochii in lacrimi, si eu. Simteam o emotie, greu de descris. M-am admirat in oglinda, m-am "cocotzat"pe un mic podium, sa privesc lumea de sus, m-am dat jos, si am probat a doua rochie. Nu era tocmai pe masura dimensiunilor mele, dar era frumoasa. Imi placea. Bun. Am zis ca mergem mai departe, avem multe de vazut. Ne-am oprit la un alt stand, am probat doua rochii, ma simteam prea ca o printesa, rochiile erau frumoase, dar simteam ca nu se muleaza pe mine, le respingeam, desi ele tineau bine de mine, incercau sa strige ""ia-ma pe mine, uite ce bine ma asez pe corpul tau suplu". Degeaba, urechile mele nu auzeau aceste cereri. Asa ca am mers mai departe si dintr-o data ochii mei au ramas blocati pe o anumita rochie: era ceva ce nu semana cu nimic. Vroiam sa o incerc. Zis si facut: am probat-o. Simteam ca nu vreau sa o dau jos de pe mine, nici rochia nu vroia sa plece. Totul era croit dupa mine: lungime, dimensiune. Era rochia perfecta. La cererea mamei mele am incercat inca o rochie, cea care i-a placut ei, de la acelasi stand. Bun. Am probat-o: foarte frumoasa rochia, dar ma simteam ca o contesa, parca urma sa devin regina Regatului Unit. E drept ca ma marit cu printul iubit, dar era prea "incarcata"rochia pentru mine. Am dat-o jos, am iesit afara sa respiram, dupa ce am mai aruncat cate o privire la cateva standuri. Am stat, m-am gandit si mi-am pus intrebarea cu voce tare: Care este rochia pe care ti-o amintesti? Am gasit imediat raspunsul: a 5-a era cea care mi-a ramas in minte si in suflet. Asa ca am revenit la standul cu pricina, am reincercat rochia, mi-am pus si o palarie pe cap, si ma uitam in oglinda. In spatele mele au aparut si spectatorii. S-au strans oamenii de parca eu eram ceva mare atractie a evenimentului. Am simtit ca rochia e a mea. Rochia m-a chemat, iar raspunsul meu a fost pozitiv de la prima incercare. Totul e perfect la rochie. O ador. Si acum ma uit la pozele facute de la probe. Printisorul meu nu a vazut rochia, si nu o va vedea pana la marele eveniment. Sper sa nu intrebe asa cum face el cateodata, cand ma pregatesc de cate un eveniment si sunt atenta la toate detaliile: "Unde e Aura? A vazut-o cineva pe Aura?". Cum arata Aura in rochie de mireasa? Poze dupa marele eveniment, pana atunci sunt doar pentru mine :)

luni, 24 ianuarie 2011

Ganduriparcate implineste in curand un anisor!

In curand micul blog implineste un anisor! Astept comentariile si urarile pentru micul copilutz al meu! Astept sa-mi spui cum ti s-a parut ganduriparcate timp de un an de zile, ce ai vrea sa afli de la mine, ce iti place la acest blog, ce-ti displace...si sa nu uitam de urarile pentru acest puiutz ce in curand face un anisor! Chiar ma gandeam sa inchid acest blog...tu ce zici? Il las deschis sau il pun pe stop?

miercuri, 19 ianuarie 2011

Rochia de mireasa

Se apropie incet, dar sigur ziua in care voi spune "DA"cu toata convingerea, asa ca am inceput sa caut rochia de mireasa. Stiu ce vreau, dar ce vreau eu , trebuie sa se muleze si pe ofertele saloanele de mirese. Asa ca am pornit cu mama sa cercetam piatza, sa ne uitam, sa ne facem o idee asupra modelelor existente si asupra preturilor. Am vazut vreo 2 rochii de mireasa care mi-au placut. Ma enerveaza cand intri in orice magazin, salon de moda, sar comerciantii pe tine. Incearca sa te convinsa, insa cu mine nu si-au gasit nashul, pentru ca stiu ce vreau si nu vreau sa fac compromisuri. Nu mai pot cu rochiile printesa. Chiar i-am spus d-nei care incerca sa ma determine sa-mi schimb optiunea, ca eu nu am fost niciodata printesa, nu vreau sa fiu nici macar pentru o zi. Imi venea sa-i spun ca eu la balurile de la scoala nu am fost niciodata printesa, alba ca zapada si alte personaje, eu am fost costumata in copil al strazii, si am si castigat premiul cel mare, pentru ca am o poezioara frumoasa, pentru ca am iesit din tiparul clasic. In plus rochia de mireasa trebuie sa fie in ton si cu personalitatea mea, trebuie sa fie ceva ce ma caracterizeaza. O rochie cu multe buline, cu multe accesorii si cu multe pietricele nu ma caracterizeaza. M-as simti ca un clovn intr-o zi atat de importanta. Prefer o rochie simpla, care sa ma caracterizeze. Mai urmeaza sa merg la ceva targuri de nuntzi, la cateva saloanele de mirese si apoi voi proba. Momentan nu am probat nici o rochie, si ma gandesc cu mare placere la ziua cand voi imbraca rochia de mireasa. Dupa cate ma cunosc eu pe mine, cred ca voi fi emotionata si cred ca voi scapa si cateva lacrimi pe obraz.

marți, 11 ianuarie 2011

Un nou an..un nou inceput...

S-a incheiat 2010 cu un party, in care fiecare din gasca si-a etalat talentul la cantat. A fost o seara si o noapte energica, comica si tare dragutza. Nici nu am sesizat cand mai erau cateva minute pana la trecerea in anul 2011. Noroc cu cei care s-au uitat la ceas si asa ca am marcat miezul noptii cu un pahar de sampanie. A fost minunat si s-a terminat atat de repede. S-au dus zilele libere, lasand loc zilelor de munca. Noroc cu weekend-ul, care ne mai lasa sa respiram, sa ne relaxam, sa ne odihnim. Am avut parte de niste sarbatori extrem de frumoase, linistite, si imi doream sa nu se termine. Stiam ca de foarte multe ori, orice lucru frumos tine putin. Ma bucur enorm ca i-am avut alaturi de mine pe cei dragi, pe viitorul meu sot, parintii mei si fratiorul meu. Cum timpul urmeaza calea fireasca, la fel si eu. Am pasit in acest an cu noi ganduri, noi sperantze, cu dorintze. O dorintza s-a indeplinit deja. Mai am inca o mare dorintza. Sper ca si aceasta sa se indeplineasca cat mai curand. Cat am fost in concediu, mi-am dat seama cat e de bine sa stai pe acasa, chiar ziceam in gluma ca m-as putea obisnui.