Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri"
Nu se plateste taxa, nici de stationare, nici de oprire.

luni, 29 noiembrie 2010

La usa bate cineva....

Am intrat deja in starea magica a sarbatorilor de iarna..m-am apucat de ascultat colinde, de adus aminte cum puneam fiecare glob pe bradutzul de anul trecut si numar zilele ramase pana la revederea unei persoane foarte dragi mie. Nu mai am rabdare si cand ma uit in calendar, constat ca e abia luni...ma gandesc ca nu mai e chiar asa mult pana joi...si de joi pana luni e iar un pas...Zilele acestea am petrecut mult timp cu parintii mei si a fost extrem de placut. Ba chiar am dormit in "casa parinteasca"...cum se spune...si totusi de abia am asteptat sa ma reintorc acasa la mine, la Cluj..aici fiecare coltz are o parte din mine...parca atunci cand pasesc pe usa, fiecare firicel de lumina ma imbratiseaza si se bucura enorm ca sunt acasa. Totusi casa nu e intreaga fara Adi. Si astept sa rasune in capusorul meu :" la usa bate cineva, hai te rog deschide, sunt eu jumatatea ta, m-am intors la tine...mi-a fost de tine", si sa raspund cu lacrimi in ochi, de fiecare data, "si mie mi-a fost extrem de dor tine...ma bucur ca te-ai intors..si sper sa nu mai pleci niciodata". Stii, se zice ca uneori e bine ca intr-o relatie sa existe si anumite momente de pauza, de respiro, dar eu le am si cand e Adi cu mine...si ma simt ca un copil neajutorat cand nu e langa mine, ma simt parca rupta de jumatate, parca sunt purtata de vant, parca nu mai conteaza nimic, conteaza doar ca orele si minutele sa treaca cat mai repede. Cateodata as vrea sa-i aduc la mine pe toti cei dragi, toti sa fie langa mine tot timpul. Stiu ca acest lucru nu se poate, ca pana si aceasta parte a vietii trebuie sa existe un echilibru, si la mine mereu asa a fost. Fiecare persoana draga mine, are o parte "rezervata in sufletelul meu"....fiecare are coltisorul sau si simt cand acel coltisor e gol.

joi, 25 noiembrie 2010

Astazi e deja o luna...

Astazi se implineste o luna de la ultima postare pe blog..am zis sa marchez acest moment, cu o noua postare...m-am pregatit de inca vreo 3 ori sa scriu...si m-am tot razgandit..am atat de multe de spus, incat parca nu mi-ar ajunge toate cuvintele din dictionar ca sa pot sa conturez tot ce gandesc...ce s-a intamplat de-a lungul a 30 de zile? Oho..multe..momente placute..multe momente tensionate...dar deja ma gandesc la faptul ca saptamana viitoare e 1 decembrie...si ca mai este foarte putin pana voi fi trasa de urechi..de ce? Nu am facut nimic de "urechiat"...nimic rau..voi trasa de urechiuse doar pentru ca vine ziua mea de nastere...si nu-mi vine sa cred ca deja am ajuns la a 27-a aniversare...deja imi pregatesc cizmulitzele pentru venirea lui Mos Nicolae....deja ma gandesc cu mare placere la Craciun...cea mai placuta sarbatoare...cel mai asteptat moment este atunci cand imi pun colinzi si incep sa impodobesc bradul...de cand eram mica am iubit acest moment..si acum il iubesc enorm de mult...si astept cu nerabdare sa fiu alaturi de viitorul meu sot, de parintii mei. E atat de frumoasa aceasta sarbatoare, cand ii ai alaturi pe cei pe care ii iubesti cu fiecare suflare, cu fiecare cuvant rostit.